2 intrări

18 definiții

descojíre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descoji] Curățare de coajă Si: descojit1.

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri

descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri

DESCOJÍRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

descojí vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 descojeáscă

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCOJÍRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

Intrare: descoji
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descoji descojire descojit descojind singular plural
descojește descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descojesc (să) descojesc descojeam descojii descojisem
a II-a (tu) descojești (să) descojești descojeai descojiși descojiseși
a III-a (el, ea) descojește (să) descojească descojea descoji descojise
plural I (noi) descojim (să) descojim descojeam descojirăm descojiserăm, descojisem*
a II-a (voi) descojiți (să) descojiți descojeați descojirăți descojiserăți, descojiseți*
a III-a (ei, ele) descojesc (să) descojească descojeau descoji descojiseră
Intrare: descojire
descojire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descojire descojirea
plural descojiri descojirile
genitiv-dativ singular descojiri descojirii
plural descojiri descojirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)