2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

descojire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descoji] Curățare de coajă Si: descojit1.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri

descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri

descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 descojeáscă

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă

descojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOJÍRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

DESCOJIRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

Intrare: descojire
descojire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojire
  • descojirea
plural
  • descojiri
  • descojirile
genitiv-dativ singular
  • descojiri
  • descojirii
plural
  • descojiri
  • descojirilor
vocativ singular
plural
Intrare: descoji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoji
  • descojire
  • descojit
  • descojitu‑
  • descojind
  • descojindu‑
singular plural
  • descojește
  • descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descojesc
(să)
  • descojesc
  • descojeam
  • descojii
  • descojisem
a II-a (tu)
  • descojești
(să)
  • descojești
  • descojeai
  • descojiși
  • descojiseși
a III-a (el, ea)
  • descojește
(să)
  • descojească
  • descojea
  • descoji
  • descojise
plural I (noi)
  • descojim
(să)
  • descojim
  • descojeam
  • descojirăm
  • descojiserăm
  • descojisem
a II-a (voi)
  • descojiți
(să)
  • descojiți
  • descojeați
  • descojirăți
  • descojiserăți
  • descojiseți
a III-a (ei, ele)
  • descojesc
(să)
  • descojească
  • descojeau
  • descoji
  • descojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descojire

etimologie:

  • vezi descoji
    surse: DEX '98 DEX '09

descoji

etimologie:

  • Prefix des- + coji.
    surse: DEX '09