opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOJIRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

DESCOJIRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

descojire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descoji] Curățare de coajă Si: descojit1.

DESCOJI, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jesc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJI, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJI, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

A DESCOJI ~esc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojì v. a jupui de coajă.

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descojire s. f., g.-d. art. descojirii; pl. descojiri

descojire s. f., g.-d. art. descojirii; pl. descojiri

descojire s. f., g.-d. art. descojirii; pl. descojiri

descoji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojesc, 3 sg. descojește, imperf. 1 descojeam; conj. prez. 1 sg. să descojesc, 3 să descojească

descoji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojesc, imperf. 3 sg. descojea; conj. prez. 3 să descojească

descoji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojesc, imperf. 3 sg. descojea; conj. prez. 3 sg. și pl. descojească

descoji (conj. descojească)

descojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCOJIRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

DESCOJIRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

Intrare: descojire
descojire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojire
  • descojirea
plural
  • descojiri
  • descojirile
genitiv-dativ singular
  • descojiri
  • descojirii
plural
  • descojiri
  • descojirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descoji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoji
  • descojire
  • descojit
  • descojitu‑
  • descojind
  • descojindu‑
 singular plural
  • descojește
  • descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descojesc
 (să)
  • descojesc
  • descojeam
  • descojii
  • descojisem
a II-a (tu)
  • descojești
 (să)
  • descojești
  • descojeai
  • descojiși
  • descojiseși
a III-a (el, ea)
  • descojește
 (să)
  • descojească
  • descojea
  • descoji
  • descojise
plural I (noi)
  • descojim
 (să)
  • descojim
  • descojeam
  • descojirăm
  • descojiserăm
  • descojisem
a II-a (voi)
  • descojiți
 (să)
  • descojiți
  • descojeați
  • descojirăți
  • descojiserăți
  • descojiseți
a III-a (ei, ele)
  • descojesc
 (să)
  • descojească
  • descojeau
  • descojiră
  • descojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descojire, descojirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi descoji DEX '98 DEX '09

descoji, descojescverb

etimologie:
  • Prefix des- + coji. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.