2 intrări

18 definiții

descojire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descoji] Curățare de coajă Si: descojit1.

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.

descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri

descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri

DESCOJÍRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 descojeáscă

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCOJIRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

Intrare: descoji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoji
  • descojire
  • descojit
  • descojitu‑
  • descojind
  • descojindu‑
singular plural
  • descojește
  • descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descojesc
(să)
  • descojesc
  • descojeam
  • descojii
  • descojisem
a II-a (tu)
  • descojești
(să)
  • descojești
  • descojeai
  • descojiși
  • descojiseși
a III-a (el, ea)
  • descojește
(să)
  • descojească
  • descojea
  • descoji
  • descojise
plural I (noi)
  • descojim
(să)
  • descojim
  • descojeam
  • descojirăm
  • descojiserăm
  • descojisem
a II-a (voi)
  • descojiți
(să)
  • descojiți
  • descojeați
  • descojirăți
  • descojiserăți
  • descojiseți
a III-a (ei, ele)
  • descojesc
(să)
  • descojească
  • descojeau
  • descoji
  • descojiseră
Intrare: descojire
descojire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojire
  • descojirea
plural
  • descojiri
  • descojirile
genitiv-dativ singular
  • descojiri
  • descojirii
plural
  • descojiri
  • descojirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)