2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia.

descleia [At: DEX / Pzi: ~iez / E: des- + (în)cleia] 1-2 vtr A (se) dezlipi după încleiere. 3 vt A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: descleí, descléi,[1] vb. IV.

  1. Acest model de conjugare, cu prez. ind. pers. I oxiton, nu se potrivește pentru niciun vb. de conjugarea a IV-a. — Ladislau Strifler

A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei

A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei

descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi.

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 descleiéze; ger. descleínd

descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd

descleia (ind. prez. 3 sg. și pl. descleiază, 1 pl. descleiem)

descleiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)

DESCLEIA vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)

A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi

Intrare: descleire
descleire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descleire
  • descleirea
plural
  • descleiri
  • descleirile
genitiv-dativ singular
  • descleiri
  • descleirii
plural
  • descleiri
  • descleirilor
vocativ singular
plural
Intrare: descleia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descleia
  • descleiere
  • descleiat
  • descleiatu‑
  • descleind
  • descleindu‑
singular plural
  • descleia
  • descleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descleiez
(să)
  • descleiez
  • descleiam
  • descleiai
  • descleiasem
a II-a (tu)
  • descleiezi
(să)
  • descleiezi
  • descleiai
  • descleiași
  • descleiaseși
a III-a (el, ea)
  • descleia
(să)
  • descleieze
  • descleia
  • descleie
  • descleiase
plural I (noi)
  • descleiem
(să)
  • descleiem
  • descleiam
  • descleiarăm
  • descleiaserăm
  • descleiasem
a II-a (voi)
  • descleiați
(să)
  • descleiați
  • descleiați
  • descleiarăți
  • descleiaserăți
  • descleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descleia
(să)
  • descleieze
  • descleiau
  • descleia
  • descleiaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desclei
  • descleire
  • descleit
  • descleitu‑
  • descleind
  • descleindu‑
singular plural
  • descleiește
  • descleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descleiesc
(să)
  • descleiesc
  • descleiam
  • descleii
  • descleisem
a II-a (tu)
  • descleiești
(să)
  • descleiești
  • descleiai
  • descleiși
  • descleiseși
a III-a (el, ea)
  • descleiește
(să)
  • descleiască
  • descleia
  • desclei
  • descleise
plural I (noi)
  • descleim
(să)
  • descleim
  • descleiam
  • descleirăm
  • descleiserăm
  • descleisem
a II-a (voi)
  • descleiți
(să)
  • descleiți
  • descleiați
  • descleirăți
  • descleiserăți
  • descleiseți
a III-a (ei, ele)
  • descleiesc
(să)
  • descleiască
  • descleiau
  • desclei
  • descleiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descleia desclei

  • 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezlipi antonime: lipi încleia attach_file 4 exemple
    exemple
    • Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18.
      surse: DLRLC
    • De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-au descleiat scaunele.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86.
      surse: DLRLC
  • 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezancola

etimologie:

  • Prefix des- + [în]cleia.
    surse: DEX '09