opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCLEIERE, descleieri, s. f. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de țesere. – V. descleia.

descleiere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descleia] 1 Dezlipire a ceea ce este lipit cu clei. 2 Spălare și curățare de substanțe cleioase a firelor de mătase naturală sau a țesăturilor de bumbac. 3 Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii.

DESCLEIERE, descleieri, s. f. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii. – V. descleia.

DESCLEIA, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia.

descleia [At: DEX / Pzi: ~iez / E: des- + (în)cleia] 1-2 vtr A (se) dezlipi după încleiere. 3 vt A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.

DESCLEIA, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.

DESCLEI vb. IV v. descleia.

DESCLEIA, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: desclei, desclei,[1] vb. IV.

  1. Acest model de conjugare, cu prez. ind. pers. I oxiton, nu se potrivește pentru niciun vb. de conjugarea a IV-a. — Ladislau Strifler

A DESCLEIA ~iez tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei

A SE DESCLEIA pers. 3 se ~iază intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei

descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi.

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descleiere s. f., g.-d. art. descleierii; pl. descleieri

descleiere s. f., g.-d. art. descleierii; pl. descleieri

descleiere s. f., g.-d. art. descleierii; pl. descleieri

descleiere

descleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descleiez, 3 descleiază, 1 pl. descleiem; conj. prez. 1 sg. să descleiez, 3 să descleieze; ger. descleind

descleia (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiază, 1 pl. descleiem; conj. prez. 3 să descleieze; ger. descleind

descleia vb., ind. prez. 1 sg. descleiez, 3 sg. și pl. descleiază, 1 pl. descleiem; conj. prez. 3 sg. și pl. descleieze; ger. descleind

descleia (ind. prez. 3 sg. și pl. descleiază, 1 pl. descleiem)

descleiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCLEIERE s. (TEXT.) dezancolare. (~ unei țesături.)

DESCLEIERE s. (TEXT.) dezancolare. (~ unei țesături.)

Descleiere ≠ încleiere

DESCLEIA vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)

DESCLEIA vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)

A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi

Intrare: descleiere
descleiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descleiere
  • descleierea
plural
  • descleieri
  • descleierile
genitiv-dativ singular
  • descleieri
  • descleierii
plural
  • descleieri
  • descleierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descleia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descleia
  • descleiere
  • descleiat
  • descleiatu‑
  • descleind
  • descleindu‑
 singular plural
  • descleiază
  • descleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descleiez
 (să)
  • descleiez
  • descleiam
  • descleiai
  • descleiasem
a II-a (tu)
  • descleiezi
 (să)
  • descleiezi
  • descleiai
  • descleiași
  • descleiaseși
a III-a (el, ea)
  • descleiază
 (să)
  • descleieze
  • descleia
  • descleie
  • descleiase
plural I (noi)
  • descleiem
 (să)
  • descleiem
  • descleiam
  • descleiarăm
  • descleiaserăm
  • descleiasem
a II-a (voi)
  • descleiați
 (să)
  • descleiați
  • descleiați
  • descleiarăți
  • descleiaserăți
  • descleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descleiază
 (să)
  • descleieze
  • descleiau
  • descleiară
  • descleiaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desclei
  • descleire
  • descleit
  • descleitu‑
  • descleind
  • descleindu‑
 singular plural
  • descleiește
  • descleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descleiesc
 (să)
  • descleiesc
  • descleiam
  • descleii
  • descleisem
a II-a (tu)
  • descleiești
 (să)
  • descleiești
  • descleiai
  • descleiși
  • descleiseși
a III-a (el, ea)
  • descleiește
 (să)
  • descleiască
  • descleia
  • desclei
  • descleise
plural I (noi)
  • descleim
 (să)
  • descleim
  • descleiam
  • descleirăm
  • descleiserăm
  • descleisem
a II-a (voi)
  • descleiți
 (să)
  • descleiți
  • descleiați
  • descleirăți
  • descleiserăți
  • descleiseți
a III-a (ei, ele)
  • descleiesc
 (să)
  • descleiască
  • descleiau
  • descleiră
  • descleiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descleiere, descleierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    antonime: încleiere
    • 1.1. Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de țesere. DEX '09
      sinonime: dezancolare
etimologie:
  • vezi descleia DEX '98 DEX '09

descleia, descleiezverb

  • 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezlipi antonime: lipi încleia
    • format_quote Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. DLRLC
    • format_quote De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. DLRLC
    • format_quote reflexiv S-au descleiat scaunele. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. DLRLC
  • 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezancola
etimologie:
  • Prefix des- + [în]cleia. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.