2 intrări

13 definiții

descleiá [At: DEX / Pzi: ~iéz / E: des- + (în)cleia] 1-2 vtr A (se) dezlipi după încleiere. 3 vt A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia.

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.

DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: descleí, descléi, vb. IV.

descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 descleiéze; ger. descleínd

descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd

DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)

A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi

A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei

A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei

descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi.

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)

Intrare: descleia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descleia descleiere descleiat descleind singular plural
descleia descleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descleiez (să) descleiez descleiam descleiai descleiasem
a II-a (tu) descleiezi (să) descleiezi descleiai descleiași descleiaseși
a III-a (el, ea) descleia (să) descleieze descleia descleie descleiase
plural I (noi) descleiem (să) descleiem descleiam descleiarăm descleiaserăm, descleiasem*
a II-a (voi) descleiați (să) descleiați descleiați descleiarăți descleiaserăți, descleiaseți*
a III-a (ei, ele) descleia (să) descleieze descleiau descleia descleiaseră
Intrare: descleiat
descleiat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descleiat descleiatul descleia descleiata
plural descleiați descleiații descleiate descleiatele
genitiv-dativ singular descleiat descleiatului descleiate descleiatei
plural descleiați descleiaților descleiate descleiatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)