2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCLEȘTÁRE, descleștări, s. f. Acțiunea de a (se) descleșta și rezultatul ei. – V. descleșta.

DESCLEȘTÁRE, descleștări, s. f. Acțiunea de a (se) descleșta și rezultatul ei. – V. descleșta.

descleștare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: descleșta] 1 Desfacere dintr-o strânsoare Si: descleștat1 (1). 2 Desprindere cu greu din locul unde se afla fixat Si: descleștat1 (2).

DESCLEȘTÁRE, descleștări, s. f. Acțiunea de a (se) descleșta.

DESCLEȘTÁ, descleștez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Pref. des- + [în]cleșta.

descleștá [At: DEX / Pzi: ~téz / E: des- + (în)cleșta] 1-2 vtr A (se) desface dintr-o strânsoare. 3 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) fălcile A face pe cineva să vorbească. 4 vr (Îae) A începe, în sfârșit, să vorbească. 5-6 vtr A (se) desprinde cu greu din locul unde se afla fixat.

DESCLEȘTÁ, descleștez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des1- + [în]cleșta.

DESCLEȘTÁ, descleștez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde dintr-o strînsoare (asemănătoare cu a unui clește). (Fig.) În fața palatului, puhoiul compact își descleștă strînsoarea. C. PETRESCU, C. V. 58. ♦ (Cu privire la fălci sau dinți, p. ext. la gură) A desface dintr-o încleștare. Își descleștă cu greu fălcile, întredeschise buzele sbîrcite. DUMITRIU, N. 240. Danton... descleștează dinții. CAMIL PETRESCU, T. II 501. (Refl.) Gura, amară, se descleștase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 289. ◊ Expr. A-i descleșta cuiva fălcile = a constrînge pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe în sfîrșit (sau cu mare greutate) să vorbească. Tată-său stărui de el pînă i se descleștară fălcile. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din») A smulge, a desprinde cu greu ceva din locul unde se află fixat sau înțepenit. De-abia își putea descleșta picioarele din sîngele închegat. CREANGĂ, P. 227. ◊ Refl. Nu putea să se descleșteze bietul Robinson din brațele căpitanului, bucurîndu-se împreună cu dînsul pentru dezrobirea corăbiei. DRĂGHICI, R. 300.

A SE DESCLEȘTÁ se ~eáză intranz. A se desface desprinzându-se dintr-o strânsoare. /des- + a [în]cleșta

A DESCLEȘTÁ ~éz tranz. A face să se descleșteze. /des- + a [în]cleșta

descleștà v. a desface ceva încleștat: a descleșta gura.

descleștéz v. tr. (d. clește). Desfac ceĭa ce era strâns ca cu cleștele: nu putea să-șĭ descleșteze gura de frig.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descleștáre s. f., g.-d. art. descleștắrii; pl. descleștắri

descleștáre s. f., g.-d. art. descleștării; pl. descleștări

descleștá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleșteáză

descleștá vb., ind. prez. 1 sg. descleștéz, 3 sg. și pl. descleșteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: descleștare
descleștare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descleștare
  • descleștarea
plural
  • descleștări
  • descleștările
genitiv-dativ singular
  • descleștări
  • descleștării
plural
  • descleștări
  • descleștărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descleșta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descleșta
  • descleștare
  • descleștat
  • descleștatu‑
  • descleștând
  • descleștându‑
singular plural
  • descleștea
  • descleștați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descleștez
(să)
  • descleștez
  • descleștam
  • descleștai
  • descleștasem
a II-a (tu)
  • descleștezi
(să)
  • descleștezi
  • descleștai
  • descleștași
  • descleștaseși
a III-a (el, ea)
  • descleștea
(să)
  • descleșteze
  • descleșta
  • descleștă
  • descleștase
plural I (noi)
  • descleștăm
(să)
  • descleștăm
  • descleștam
  • descleștarăm
  • descleștaserăm
  • descleștasem
a II-a (voi)
  • descleștați
(să)
  • descleștați
  • descleștați
  • descleștarăți
  • descleștaserăți
  • descleștaseți
a III-a (ei, ele)
  • descleștea
(să)
  • descleșteze
  • descleștau
  • descleșta
  • descleștaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descleștare

  • 1. Acțiunea de a (se) descleșta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi descleșta
    surse: DEX '98 DEX '09

descleșta

  • 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degaja desface antonime: încleșta attach_file 4 exemple
    exemple
    • figurat În fața palatului, puhoiul compact își descleștă strînsoarea. C. PETRESCU, C. V. 58.
      surse: DLRLC
    • Își descleștă cu greu fălcile, întredeschise buzele sbîrcite. DUMITRIU, N. 240.
      surse: DLRLC
    • Danton... descleștează dinții. CAMIL PETRESCU, T. II 501.
      surse: DLRLC
    • Gura, amară, se descleștase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 289.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie reflexiv A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Tată-său stărui de el pînă i se descleștară fălcile. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300.
        surse: DLRLC
  • 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desprinde smulge attach_file 2 exemple
    exemple
    • De-abia își putea descleșta picioarele din sîngele închegat. CREANGĂ, P. 227.
      surse: DLRLC
    • Nu putea să se descleșteze bietul Robinson din brațele căpitanului, bucurîndu-se împreună cu dînsul pentru dezrobirea corăbiei. DRĂGHICI, R. 300.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]cleșta.
    surse: DEX '09