2 intrări

9 definiții

descintra vt [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: des- + cintru cf fr décintrer] (Aht) A îndepărta construcția auxiliară (cofraj, cintru) folosită pentru edificarea unui arc sau a unei bolți de cărămidă sau de beton.

DESCINTRÁ, descintrez, vb. I. Tranz. A îndepărta cintrele care au servit la construirea unei bolți sau a unui arc. – După fr. décintrer.

DESCINTRÁ, descintrez, vb. I. Tranz. A îndepărta cintrele care au servit la construirea unei bolți sau a unui arc. – După fr. décintrer.

DESCINTRÁ, descintrez, vb. I. Tranz. A îndepărta cintrele care au servit la construirea unei bolți sau a unui arc.

descintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 descintreáză

descintrá vb., ind. prez. 3 sg. descintreáză

DESCINTRÁ vb. I. tr. A îndepărta cofrajele folosite pentru construirea unui arc, a unei bolți. [Cf. fr. décintrer].

DESCINTRÁ vb. tr. a îndepărta cofrajele pentru construirea unui arc, a unei bolți. (după fr. décintrer)

A DESCINTRÁ ~éz tranz. (bolți, arcuri) A elibera de cintrul folosit la construire. /<fr. decintrer

Intrare: descintra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descintra
  • descintrare
  • descintrat
  • descintrând
singular plural
  • descintrea
  • descintrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descintrez
(să)
  • descintrez
  • descintram
  • descintrai
  • descintrasem
a II-a (tu)
  • descintrezi
(să)
  • descintrezi
  • descintrai
  • descintrași
  • descintraseși
a III-a (el, ea)
  • descintrea
(să)
  • descintreze
  • descintra
  • descintră
  • descintrase
plural I (noi)
  • descintrăm
(să)
  • descintrăm
  • descintram
  • descintrarăm
  • descintraserăm
  • descintrasem
a II-a (voi)
  • descintrați
(să)
  • descintrați
  • descintrați
  • descintrarăți
  • descintraserăți
  • descintraseți
a III-a (ei, ele)
  • descintrea
(să)
  • descintreze
  • descintrau
  • descintra
  • descintraseră
Intrare: descintrat
descintrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descintrat
  • descintratul
  • descintratu‑
  • descintra
  • descintrata
plural
  • descintrați
  • descintrații
  • descintrate
  • descintratele
genitiv-dativ singular
  • descintrat
  • descintratului
  • descintrate
  • descintratei
plural
  • descintrați
  • descintraților
  • descintrate
  • descintratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)