11 definiții pentru deschizătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIZĂTURĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. -ătură.

DESCHIZĂTURĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. -ătură.

deschizătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: deschide + -ătură] 1 Spațiu liber, amenajat într-un element de arhitectură sau de construcție, care servește pentru circulație, pentru iluminat, aerisit etc. 2 Distanță formată prin deschidere între toc și canalul unei uși sau ferestre. 3 (Pex) Distanță dintre două brațe sau două linii care formează un unghi. 4 Spațiu liber între două lucruri (sau două părți constitutive ale unor obiecte) Cf căscătură. 5 Despicătură a unui obiect de îmbrăcăminte prin care se introduc mâinile sau capul. 6 (Rar) Adâncitură a solului.

DESCHIZĂTURĂ, deschizături, s. f. Loc liber pe unde se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea; deschidere. V. gaură, intrare. Își așeză gura în dreptul deschizăturii și strigă... SAHIA, N. 85. Printr-o deschizătură a copacilor scînteiau priveliștile din vale. IBRĂILEANU, A. 157. La deschizătura ferestrelor se vede cît de groase sînt zidurile. CARAGIALE, M. 101.

DESCHIZĂTURĂ ~i f. 1) Spațiu liber prin care se poate vedea sau prin care se poate pătrunde sau ieși. 2) Distanță dintre două direcții care pornesc dintr-un punct. ~a compasului. /a deschide + suf. ~ătură

deschizătúră f., pl. ĭ. Spațiŭ deschis: deschizătura ușiĭ, deschizătura dintre stîlpiĭ poduluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deschizătu s. f., g.-d. art. deschizăturii; pl. deschizături

deschizătu s. f., g.-d. art. deschizăturii; pl. deschizături

deschizătu s. f., g.-d. art. deschizăturii; pl. deschizături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCHIZĂTU s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 2. căscătură. (~ într-un obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.)

DESCHIZĂTU s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 2. căscătură. (~ într-un obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.)

Intrare: deschizătură
deschizătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizătu
  • deschizătura
plural
  • deschizături
  • deschizăturile
genitiv-dativ singular
  • deschizături
  • deschizăturii
plural
  • deschizături
  • deschizăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deschizătu, deschizăturisubstantiv feminin

  • 1. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschidere
    • format_quote Își așeză gura în dreptul deschizăturii și strigă... SAHIA, N. 85. DLRLC
    • format_quote Printr-o deschizătură a copacilor scînteiau priveliștile din vale. IBRĂILEANU, A. 157. DLRLC
    • format_quote La deschizătura ferestrelor se vede cît de groase sînt zidurile. CARAGIALE, M. 101. DLRLC
etimologie:
  • Deschide + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.