2 intrări

O definiție

deschironomisí, deschironomisésc, vb. IV (înv.) a dezmoșteni.

Intrare: deschironomisit
deschironomisit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deschironomisit deschironomisitul deschironomisi deschironomisita
plural deschironomisiți deschironomisiții deschironomisite deschironomisitele
genitiv-dativ singular deschironomisit deschironomisitului deschironomisite deschironomisitei
plural deschironomisiți deschironomisiților deschironomisite deschironomisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: deschironomisi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deschironomisi deschironomisire deschironomisit deschironomisind singular plural
deschironomisește deschironomisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deschironomisesc (să) deschironomisesc deschironomiseam deschironomisii deschironomisisem
a II-a (tu) deschironomisești (să) deschironomisești deschironomiseai deschironomisiși deschironomisiseși
a III-a (el, ea) deschironomisește (să) deschironomisească deschironomisea deschironomisi deschironomisise
plural I (noi) deschironomisim (să) deschironomisim deschironomiseam deschironomisirăm deschironomisiserăm, deschironomisisem*
a II-a (voi) deschironomisiți (să) deschironomisiți deschironomiseați deschironomisirăți deschironomisiserăți, deschironomisiseți*
a III-a (ei, ele) deschironomisesc (să) deschironomisească deschironomiseau deschironomisi deschironomisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)