2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIABURÍ, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Pref. des- + [în]chiaburi.

deschiaburi vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + chiabur] 1 (Asr) A desființa prin lege posibilitățile de exploatare ale chiaburilor. 2 (Imp) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor.

DESCHIABURÍ, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Des1- + chiabur.

DESCHIABURÍ, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. A smulge din mîna unui chiabur pămîntul și mijloacele de producție (în cadrul măsurilor de lichidare a exploatării chiaburești).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deschiaburí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deschiaburésc, imperf. 3 sg. deschiabureá; conj. prez. 3 deschiabureáscă

deschiaburí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deschiaburésc, imperf. 3 sg. deschiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. deschiabureáscă

Intrare: deschiaburit
deschiaburit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschiaburit
  • deschiaburitul
  • deschiaburitu‑
  • deschiaburi
  • deschiaburita
plural
  • deschiaburiți
  • deschiaburiții
  • deschiaburite
  • deschiaburitele
genitiv-dativ singular
  • deschiaburit
  • deschiaburitului
  • deschiaburite
  • deschiaburitei
plural
  • deschiaburiți
  • deschiaburiților
  • deschiaburite
  • deschiaburitelor
vocativ singular
plural
Intrare: deschiaburi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deschiaburi
  • deschiaburire
  • deschiaburit
  • deschiaburitu‑
  • deschiaburind
  • deschiaburindu‑
singular plural
  • deschiaburește
  • deschiaburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deschiaburesc
(să)
  • deschiaburesc
  • deschiabuream
  • deschiaburii
  • deschiaburisem
a II-a (tu)
  • deschiaburești
(să)
  • deschiaburești
  • deschiabureai
  • deschiaburiși
  • deschiaburiseși
a III-a (el, ea)
  • deschiaburește
(să)
  • deschiaburească
  • deschiaburea
  • deschiaburi
  • deschiaburise
plural I (noi)
  • deschiaburim
(să)
  • deschiaburim
  • deschiabuream
  • deschiaburirăm
  • deschiaburiserăm
  • deschiaburisem
a II-a (voi)
  • deschiaburiți
(să)
  • deschiaburiți
  • deschiabureați
  • deschiaburirăți
  • deschiaburiserăți
  • deschiaburiseți
a III-a (ei, ele)
  • deschiaburesc
(să)
  • deschiaburească
  • deschiabureau
  • deschiaburi
  • deschiaburiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deschiaburi

  • 1. în trecut A scoate pe cineva din rândul chiaburilor.
    surse: DEX '09
  • diferențiere A smulge din mâna unui chiabur pământul și mijloacele de producție (în cadrul măsurilor de lichidare a exploatării chiaburești).
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]chiaburi.
    surse: DEX '09