2 intrări

17 definiții

descheiá [At: PSALT. HUR., 107v/23 / V: ~schiá, (reg) dăs~, desteiá, deșteiá / P: ~che-ia / Pzi: ~éi / E: ml disclavare] 1 vt (Înv) A deschide gura. 2 vt (Reg) A deschide un obiect. 3 vt (Îvr) A descuia. 4-5 vtr A (se) desface. 6-7 vtr (Îvp) A (se) dezmembra. 8 vr (Îvp) A se dezmorți. 9 vt (C. i. nasturi) A scoate din butonieră Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 vr (Reg; îf deșteia) A se dezbrăca. 12 vr (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) A se lărgi orificiul prin care ies ouăle.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la nasturi) A scoate din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. ♦ A desface (o haină) prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. ♦ (Cu privire la persoane) A-i desface o haină prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheie copilul la gît. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți, p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. ◊ Fig. Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. – Variantă: deschiá (DELAVRANCEA, S. 145) vb. I.

descheiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 deschéie, 1 pl. descheiém; conj. prez. 1 și 2 sg. să deschéi, 3 să deschéie; ger. descheínd

descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd

DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

A descheia ≠ a încheia

A DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare

A SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare

descheià v. a deschide cu cheia, a desface o haină. [V. încheià].

deschéĭ, a -ĭá v. tr. (d. cheĭe). Dezbumb, deschid haĭna. V. deschid.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

Intrare: descheia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descheia descheiere descheiat descheind singular plural
descheie descheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deschei (să) deschei descheiam descheiai descheiasem
a II-a (tu) deschei (să) deschei descheiai descheiași descheiaseși
a III-a (el, ea) descheie (să) descheie descheia descheie descheiase
plural I (noi) descheiem (să) descheiem descheiam descheiarăm descheiaserăm, descheiasem*
a II-a (voi) descheiați (să) descheiați descheiați descheiarăți descheiaserăți, descheiaseți*
a III-a (ei, ele) descheie (să) descheie descheiau descheia descheiaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deschia deschiere deschiat deschiind singular plural
deschie deschiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deschii (să) deschii deschiam deschiai deschiasem
a II-a (tu) deschii (să) deschii deschiai deschiași deschiaseși
a III-a (el, ea) deschie (să) deschie deschia deschie deschiase
plural I (noi) deschiem (să) deschiem deschiam deschiarăm deschiaserăm, deschiasem*
a II-a (voi) deschiați (să) deschiați deschiați deschiarăți deschiaserăți, deschiaseți*
a III-a (ei, ele) deschie (să) deschie deschiau deschia deschiaseră
Intrare: deschia
deschia
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)