2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descheiere sf [At: MICU, L. 35 / V: (înv) ~chiiare / Pl: ~ri / E: descheia] 1 (Înv) Deschidere a gurii Si: descheiat1 (1). 2 (Reg) Deschidere a unui obiect Si: descheiat1 (2). 3 (Îvr) Descuiere. 4 Desfacere. 5 (Îvp) Dezmembrare. 6 (Îvp) Dezmorțire. 7 (D. nasturi) Scoatere din butonieră Si: descheiat1 (7). 8 (D. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) Desfacere din nasturi, copci etc. Si: descheiat1 (8). 9 (Reg) Dezbrăcare.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

DESCHIÁ vb. I v. descheia.

descheiá [At: PSALT. HUR., 107v/23 / V: ~schiá, (reg) dăs~, desteiá, deșteiá / P: ~che-ia / Pzi: ~éi / E: ml disclavare] 1 vt (Înv) A deschide gura. 2 vt (Reg) A deschide un obiect. 3 vt (Îvr) A descuia. 4-5 vtr A (se) desface. 6-7 vtr (Îvp) A (se) dezmembra. 8 vr (Îvp) A se dezmorți. 9 vt (C.i. nasturi) A scoate din butonieră Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 vr (Reg; îf deșteia) A se dezbrăca. 12 vr (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) A se lărgi orificiul prin care ies ouăle.

deschiiare sf vz descheiere

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la nasturi) A scoate din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. ♦ A desface (o haină) prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. ♦ (Cu privire la persoane) A-i desface o haină prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheie copilul la gît. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți, p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. ◊ Fig. Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. – Variantă: deschiá (DELAVRANCEA, S. 145) vb. I.

A DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare

A SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare

descheià v. a deschide cu cheia, a desface o haină. [V. încheià].

deschéĭ, a -ĭá v. tr. (d. cheĭe). Dezbumb, deschid haĭna. V. deschid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descheiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 deschéie, 1 pl. descheiém; conj. prez. 1 și 2 sg. să deschéi, 3 să deschéie; ger. descheínd

descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd

descheia (ind. prez. 1 sg. deschei, 3 sg. și pl. descheie, 1 pl. descheiem)

descheiu, -chei 2, -cheie 3, -cheiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

DESCHEIA vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

A descheia ≠ a încheia

Intrare: descheiere
descheiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descheiere
  • descheierea
plural
  • descheieri
  • descheierile
genitiv-dativ singular
  • descheieri
  • descheierii
plural
  • descheieri
  • descheierilor
vocativ singular
plural
deschiiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschiiare
  • deschiiarea
plural
  • deschiieri
  • deschiierile
genitiv-dativ singular
  • deschiieri
  • deschiierii
plural
  • deschiieri
  • deschiierilor
vocativ singular
plural
Intrare: descheia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descheia
  • descheiere
  • descheiat
  • descheiatu‑
  • descheind
  • descheindu‑
singular plural
  • descheie
  • descheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deschei
(să)
  • deschei
  • descheiam
  • descheiai
  • descheiasem
a II-a (tu)
  • deschei
(să)
  • deschei
  • descheiai
  • descheiași
  • descheiaseși
a III-a (el, ea)
  • descheie
(să)
  • descheie
  • descheia
  • descheie
  • descheiase
plural I (noi)
  • descheiem
(să)
  • descheiem
  • descheiam
  • descheiarăm
  • descheiaserăm
  • descheiasem
a II-a (voi)
  • descheiați
(să)
  • descheiați
  • descheiați
  • descheiarăți
  • descheiaserăți
  • descheiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descheie
(să)
  • descheie
  • descheiau
  • descheia
  • descheiaseră
verb (VT102)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deschia
  • deschiere
  • deschiat
  • deschiatu‑
  • deschiind
  • deschiindu‑
singular plural
  • deschie
  • deschiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deschii
(să)
  • deschii
  • deschiam
  • deschiai
  • deschiasem
a II-a (tu)
  • deschii
(să)
  • deschii
  • deschiai
  • deschiași
  • deschiaseși
a III-a (el, ea)
  • deschie
(să)
  • deschie
  • deschia
  • deschie
  • deschiase
plural I (noi)
  • deschiem
(să)
  • deschiem
  • deschiam
  • deschiarăm
  • deschiaserăm
  • deschiasem
a II-a (voi)
  • deschiați
(să)
  • deschiați
  • deschiați
  • deschiarăți
  • deschiaserăți
  • deschiaseți
a III-a (ei, ele)
  • deschie
(să)
  • deschie
  • deschiau
  • deschia
  • deschiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descheia deschia

  • 1. tranzitiv A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschiotora dezbumba antonime: încheia 3 exemple
    exemple
    • Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46.
      surse: DLRLC
    • Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294.
      surse: DLRLC
    • Descheie copilul la gât.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre obiecte compuse din bucăți) A se desface din încheieturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • figurat Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: