2 intrări

4 definiții

deschegá vr [At: CADE / Pzi: ~ég / E: des- + [în]chega] 1 (D. lichide care se coagulează) A redeveni lichid. 2 (Irn; d. cer) A se lumina.

deschegá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descheágă; conj. prez. 3 să deschége

deschiegà v. a pierde chiagul sau consistența, a se rezolva: veninul de pe buze-i ’n miere se deschiagă AL.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DESCHEGÁT adj. v. deschega [DOOM 2]

Intrare: deschega
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deschega deschegare deschegat deschegând singular plural
deschea deschegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descheg (să) descheg deschegam deschegai deschegasem
a II-a (tu) deschegi (să) deschegi deschegai deschegași deschegaseși
a III-a (el, ea) deschea (să) deschege deschega deschegă deschegase
plural I (noi) deschegăm (să) deschegăm deschegam deschegarăm deschegaserăm, deschegasem*
a II-a (voi) deschegați (să) deschegați deschegați deschegarăți deschegaserăți, deschegaseți*
a III-a (ei, ele) deschea (să) deschege deschegau deschega deschegaseră
Intrare: deschegat
deschegat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deschegat deschegatul deschega deschegata
plural deschegați deschegații deschegate deschegatele
genitiv-dativ singular deschegat deschegatului deschegate deschegatei
plural deschegați deschegaților deschegate deschegatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)