2 intrări

4 definiții

deschega vr [At: CADE / Pzi: ~eg / E: des- + [în]chega] 1 (D. lichide care se coagulează) A redeveni lichid. 2 (Irn; d. cer) A se lumina.

deschegá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descheágă; conj. prez. 3 să deschége

deschiegà v. a pierde chiagul sau consistența, a se rezolva: veninul de pe buze-i ’n miere se deschiagă AL.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DESCHEGÁT adj. v. deschega [DOOM 2]

Intrare: deschega
verb (VT80)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deschega
  • deschegare
  • deschegat
  • deschegatu‑
  • deschegând
  • deschegându‑
singular plural
  • deschea
  • deschegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descheg
(să)
  • descheg
  • deschegam
  • deschegai
  • deschegasem
a II-a (tu)
  • deschegi
(să)
  • deschegi
  • deschegai
  • deschegași
  • deschegaseși
a III-a (el, ea)
  • deschea
(să)
  • deschege
  • deschega
  • deschegă
  • deschegase
plural I (noi)
  • deschegăm
(să)
  • deschegăm
  • deschegam
  • deschegarăm
  • deschegaserăm
  • deschegasem
a II-a (voi)
  • deschegați
(să)
  • deschegați
  • deschegați
  • deschegarăți
  • deschegaserăți
  • deschegaseți
a III-a (ei, ele)
  • deschea
(să)
  • deschege
  • deschegau
  • deschega
  • deschegaseră
Intrare: deschegat
deschegat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschegat
  • deschegatul
  • deschegatu‑
  • deschega
  • deschegata
plural
  • deschegați
  • deschegații
  • deschegate
  • deschegatele
genitiv-dativ singular
  • deschegat
  • deschegatului
  • deschegate
  • deschegatei
plural
  • deschegați
  • deschegaților
  • deschegate
  • deschegatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)