2 intrări

2 definiții

descementá vb., ind. prez.3 sg. și pl. descementeáză

DESCEMENTÁ vb. tr. (în tehnica dentară) a îndepărta dinții artificiali cementați de pe lucrările protetice metalice. (< des- + cementa)

Intrare: descementat
descementat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descementat descementatul descementa descementata
plural descementați descementații descementate descementatele
genitiv-dativ singular descementat descementatului descementate descementatei
plural descementați descementaților descementate descementatelor
vocativ singular
plural
descementare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descementare descementarea
plural descementări descementările
genitiv-dativ singular descementări descementării
plural descementări descementărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descementa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descementa descementare descementat descementând singular plural
descementea descementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descementez (să) descementez descementam descementai descementasem
a II-a (tu) descementezi (să) descementezi descementai descementași descementaseși
a III-a (el, ea) descementea (să) descementeze descementa descementă descementase
plural I (noi) descementăm (să) descementăm descementam descementarăm descementaserăm, descementasem*
a II-a (voi) descementați (să) descementați descementați descementarăți descementaserăți, descementaseți*
a III-a (ei, ele) descementea (să) descementeze descementau descementa descementaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)