2 intrări

16 definiții

descalificát, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 267 / Pl: ~áți, ~e / E: descalifica] 1 (D. oameni) Care nu merită respect, stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile. 2 (D. sportivi) Exclus dintr-o competiție sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 (Înv) Care este declarat nedemn de a se bate într-un duel. 4 Care și-a pierdut calificarea profesională.

DESCALIFICÁT, -Ă, descalificați, -te, adj. Care a suferit o descalificare; dezonorat. – V. descalifica.

DESCALIFICÁT, -Ă, descalificați, -te, adj. Care a suferit o descalificare; dezonorat. – V. descalifica.

descalificá [At: EFTIMIU, N. 84 / Pzi: ~ífic / E: des- + califica] 1 vt A considera că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: a dezonora. 2 vt A exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 vt (Înv) A declara pe cineva nedemn de a se bate în duel. 4 vr A-și pierde calificarea profesională.

DESCALIFICÁ, descalífic, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă din cauza săvârșirii unor abateri. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Pref. de- + califica.

DESCALIFICÁ, descalífic, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportivă. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Des1- + califica.

DESCALIFICÁ, descalífic, vb. I. Tranz. 1. A declara (pe cineva) nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvîrșit-o); a dezonora. V. reproba. Un imperativ drastic, înscris în inimi, descalifica haimanaua care se purta cu o femeie... inelegant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 142. 2. A declara nedemn și a exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulamentul de concurs sau pentru comportare nesportivă. ♦ (În trecut, ca rămășiță a moravurilor feudale) A declara (pe cineva) nedemn de a se bate în duel. A vrut să-și ridiculizeze adversarul. Ei! să-i fie de bine! Eu nu descalific băiatul. CAMIL PETRESCU, T. I 131.

descalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 descalífică

descalificá vb., ind. prez. 1 sg. descalífic, 3 sg. și pl. descalífică; ger. descalificând

DESCALIFICÁ vb. v. dezonora.

A se descalifica ≠ a (se) califica

DESCALIFICÁ vb. I. tr. A declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. ♦ A exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, pentru abateri, încălcarea anumitor reguli etc. [P.i. descalífic, 3,6 -că, var. discalifica vb. I. / < fr. disqualifier, după califica].

DESCALIFICÁ vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-și pierde calificarea profesională. (după fr. disqualifier)

A DESCALIFICÁ descalífic tranz. 1) (persoane) A face să se descalifice. 2) (sportivi sau echipe sportive) A exclude dintr-o competiție pentru purtare nedemnă sau pentru încălcarea regulamentului. /des- + a califica

A SE DESCALIFICÁ mă descalífic intranz. 1) A deveni nedemn de stima altora (ca urmare a unei fapte reprobabile). 2) A-și pierde calificarea profesională. /des- + a (se) califica


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCALIFICÁ vb. a (se) dezonora. (S-a ~ pe viață.)

Intrare: descalifica
descalifica verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descalifica descalificare descalificat descalificând singular plural
descalifică descalificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descalific (să) descalific descalificam descalificai descalificasem
a II-a (tu) descalifici (să) descalifici descalificai descalificași descalificaseși
a III-a (el, ea) descalifică (să) descalifice descalifica descalifică descalificase
plural I (noi) descalificăm (să) descalificăm descalificam descalificarăm descalificaserăm, descalificasem*
a II-a (voi) descalificați (să) descalificați descalificați descalificarăți descalificaserăți, descalificaseți*
a III-a (ei, ele) descalifică (să) descalifice descalificau descalifica descalificaseră
Intrare: descalificat
descalificat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descalificat descalificatul descalifica descalificata
plural descalificați descalificații descalificate descalificatele
genitiv-dativ singular descalificat descalificatului descalificate descalificatei
plural descalificați descalificaților descalificate descalificatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)