2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descăunare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: descăuna] 1 Detronare. 2 Eliberare a cuiva dintr-o funcție.
descăuna vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~nez / E: des- + scaun] 1 A detrona. 2 A elibera pe cineva dintr-o funcție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descăunéz v. tr. (d. scaun). Scot din scaun, detronez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCĂUNÁRE s. v. desărcinare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCĂUNARE s. desărcinare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂUNÁ vb. v. desărcina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCĂUNA vb. a desărcina, a elibera, a scoate. (A ~ dintr-o funcție pe cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: descăunare
descăunare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: descăuna
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)