2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descăpui vt [At: GORJAN, H. I, 107/12 / V: ~păí / Pzi: ~esc / E: des- + căpui] (Îvr) A decapita.

DESCĂPUÍ, descăpuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar, învechit) A decapita, a descăpățîna. Porunci gîdei... să mă ducă într-o pădure și acolo să mă descăpuiască. GORJAN, H. I 107.

Intrare: descăpuire
descăpuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descăpuire
  • descăpuirea
plural
  • descăpuiri
  • descăpuirile
genitiv-dativ singular
  • descăpuiri
  • descăpuirii
plural
  • descăpuiri
  • descăpuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: descăpui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpui
  • descăpuire
  • descăpuit
  • descăpuitu‑
  • descăpuind
  • descăpuindu‑
singular plural
  • descăpuiește
  • descăpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpuiesc
(să)
  • descăpuiesc
  • descăpuiam
  • descăpuii
  • descăpuisem
a II-a (tu)
  • descăpuiești
(să)
  • descăpuiești
  • descăpuiai
  • descăpuiși
  • descăpuiseși
a III-a (el, ea)
  • descăpuiește
(să)
  • descăpuiască
  • descăpuia
  • descăpui
  • descăpuise
plural I (noi)
  • descăpuim
(să)
  • descăpuim
  • descăpuiam
  • descăpuirăm
  • descăpuiserăm
  • descăpuisem
a II-a (voi)
  • descăpuiți
(să)
  • descăpuiți
  • descăpuiați
  • descăpuirăți
  • descăpuiserăți
  • descăpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpuiesc
(să)
  • descăpuiască
  • descăpuiau
  • descăpui
  • descăpuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descăpui

etimologie: