O definiție pentru descămătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descămătúră sf [At: NICA, L. VAM. 78 / Pl: ~ri / E: descămat + -ură] (Înv) Mulțime de fire scămoșate, desfăcute.

Intrare: descămătură
descămătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descămătu
  • descămătura
plural
  • descămături
  • descămăturile
genitiv-dativ singular
  • descămături
  • descămăturii
plural
  • descămături
  • descămăturilor
vocativ singular
plural