19 definiții pentru descăleca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂLECA, descalec, vb. I. Intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Române) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. [Var.: descălica vb. I] – Lat. *discaballicare.

descăleca vi [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lica / Pzi: ~calec / E: des- + [în]căleca] 1 A se da jos de pe cal. 2 A se așeza într-un loc. 3 (Înv) A întemeia o țară.

DESCĂLECA, descalec, vb. I. Intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. [Var.: descălica vb. I] – Lat. *discaballicare.

DESCĂLECA, descalec, vb. I. Intranz. 1. A se da jos, a coborî de pe cal. Au descălecat ș-au lăsat caii unul lîngă altul, fără să-i lege, fără să le deie grăunțe. SADOVEANU, B. 162. Apare un ofițer descălecat, plin de praf. CAMIL PETRESCU, T. II 424. Aci îi venea să descalece, ca să adune cîte un mănunchi de flori. ISPIRESCU, L. 17. ◊ (Determinat, pleonastic, prin «de pe cal») Turcul... descălecă de pe cal și lăsă frîul în mîinile ciobanului. GALACTION, O. I 287. ◊ Tranz. (Popular, cu complementul «calul»; atestat în forma descălica) Cal descălica, Căpăstru-i scotea. TEODORESCU, P. P. 418. ♦ Tranz. (Rar) A da jos de pe cal. Nu-și putea alunga amintirea... soldaților de plumb din copilărie, jucăriile de acum șaizeci de ani, cînd îi descăleca din șa. C. PETRESCU, R. DR. 209. 2. (Termen folosit de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Romînești; azi arhaizant) A se așeza statornic într-un loc, întemeind o țară (nouă). Dragoș-vodă a descălecat în Moldova.Oierii aceștia care au descălecat dincoace de munte, ca mulți alții în curgerea vremii, au întemeiat sate. SADOVEANU, E. 92. – Variantă: descălica vb. I.

A DESCĂLECA descalec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv într-un loc, punând începuturile unei țări. 3) înv. A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare

descălecà v. 1. a se da jos de pe cal; 2. od. a coloniza o țară, a întemeia o provincie. [Sensul 2 e de origină istorică: primii întemeietori ai Țărilor române au sosit dea-călarele din Ardeal și s’au oprit aci pentru a descăleca].

DESCĂLICA vb. I v. descăleca.

descalíc, a -călicá (est) și álec, a -ălecá (vest) v. intr. (d. in-calic). Mă daŭ jos de pe cal orĭ de pe un lucru pe care ședeam călare: a descălica de pe cal, de pe zid. Fig. Mă opresc ca să așez colóniĭ într’o țară. V. tr. Fac să (orĭ poruncesc să) se dea jos de pe cal. Fig. Colonizez: a descălica o țară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descăleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalec, 2 sg. descaleci, 3 descalecă; conj. prez. 1 sg. să descalec, 3 să descalece; imper. 2 sg. afirm. descalecă

descăleca (a ~) vb., ind. prez. 3 descalecă

descăleca vb., ind. prez. 1 sg. descalec, 3 sg. și pl. descalecă; ger. descălecând

descăleca (ind. prez. 1 sg. descalec)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂLECA vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)

DESCĂLECA vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descăleca (descalec, descălecat), vb.1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se așeza într-un loc determinat. – Var. descălica. Mr. discalic. De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-desbrăca, etc. Totuși, se are în vedere adesea posibilitatea unui lat. *dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteză puțin probabilă, mai ales dacă se ține seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descălecat, s. n. (acțiunea de a descăleca; întemeiere, colonizare); descălecător, s. m. (întemeietor); descălecătură, s. f. (înv., întemeiere).

Intrare: descăleca
verb (V73)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăleca
  • descălecare
  • descălecat
  • descălecatu‑
  • descălecând
  • descălecându‑
singular plural
  • descalecă
  • descălecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descalec
(să)
  • descalec
  • descălecam
  • descălecai
  • descălecasem
a II-a (tu)
  • descaleci
(să)
  • descaleci
  • descălecai
  • descălecași
  • descălecaseși
a III-a (el, ea)
  • descalecă
(să)
  • descalece
  • descăleca
  • descălecă
  • descălecase
plural I (noi)
  • descălecăm
(să)
  • descalecăm
  • descălecam
  • descălecarăm
  • descălecaserăm
  • descălecasem
a II-a (voi)
  • descălecați
(să)
  • descalecați
  • descălecați
  • descălecarăți
  • descălecaserăți
  • descălecaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalecă
(să)
  • descalece
  • descălecau
  • descăleca
  • descălecaseră
verb (V73)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălica
  • descălicare
  • descălicat
  • descălicatu‑
  • descălicând
  • descălicându‑
singular plural
  • descalică
  • descălicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descalic
(să)
  • descalic
  • descălicam
  • descălicai
  • descălicasem
a II-a (tu)
  • descalici
(să)
  • descalici
  • descălicai
  • descălicași
  • descălicaseși
a III-a (el, ea)
  • descalică
(să)
  • descalice
  • descălica
  • descălică
  • descălicase
plural I (noi)
  • descălicăm
(să)
  • descalicăm
  • descălicam
  • descălicarăm
  • descălicaserăm
  • descălicasem
a II-a (voi)
  • descălicați
(să)
  • descalicați
  • descălicați
  • descălicarăți
  • descălicaserăți
  • descălicaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalică
(să)
  • descalice
  • descălicau
  • descălica
  • descălicaseră
discăleca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descăleca, descalecverb

  • 1. A coborî, a se da jos de pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pedestri antonime: încăleca
    • format_quote Au descălecat ș-au lăsat caii unul lîngă altul, fără să-i lege, fără să le deie grăunțe. SADOVEANU, B. 162. DLRLC
    • format_quote Apare un ofițer descălecat, plin de praf. CAMIL PETRESCU, T. II 424. DLRLC
    • format_quote Aci îi venea să descalece, ca să adune cîte un mănunchi de flori. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • format_quote pleonastic Turcul... descălecă de pe cal și lăsă frîul în mîinile ciobanului. GALACTION, O. I 287. DLRLC
    • format_quote tranzitiv popular Cal descălica, Căpăstru-i scotea. TEODORESCU, P. P. 418. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A da jos de pe cal. DLRLC
      • format_quote Nu-și putea alunga amintirea... soldaților de plumb din copilărie, jucăriile de acum șaizeci de ani, cînd îi descăleca din șa. C. PETRESCU, R. DR. 209. DLRLC
  • 2. arhaizant (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Române) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dragoș-vodă a descălecat în Moldova. DLRLC
    • format_quote Oierii aceștia care au descălecat dincoace de munte, ca mulți alții în curgerea vremii, au întemeiat sate. SADOVEANU, E. 92. DLRLC
  • 3. învechit A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas. NODEX
    sinonime: poposi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.