O definiție pentru descălicătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descălicătúră f. pl. ĭ. Acțiunea saŭ modu de a descălica. Timpu cînd s’a descălicat. – Vest. descălec-.
Intrare: descălicătură
descălicătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||