2 intrări

6 definiții

descălcá vt [At: DL / Pzi: ~cálc / E: des- + călca] A netezi cute, îndoituri etc. ale unei țesături cu fierul de călcat.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Pref. des- + călca.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Des1- + călca.

DESCĂLCÁ, descalc, vb. I. Tranz. (Rar) A desface cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături; a netezi.

descălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descálc, 3 descálcă, 1 pl. descălcắm; conj. prez. 1 sg. să descálc, 3 să descálce

descălcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descálcă

Intrare: descălca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descălca descălcare descălcat descălcând singular plural
descalcă descălcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descalc (să) descalc descălcam descălcai descălcasem
a II-a (tu) descalci (să) descalci descălcai descălcași descălcaseși
a III-a (el, ea) descalcă (să) descalce descălca descălcă descălcase
plural I (noi) descălcăm (să) descalcăm descălcam descălcarăm descălcaserăm, descălcasem*
a II-a (voi) descălcați (să) descalcați descălcați descălcarăți descălcaserăți, descălcaseți*
a III-a (ei, ele) descalcă (să) descalce descălcau descălca descălcaseră
Intrare: descălcat
descălcat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descălcat descălcatul descălca descălcata
plural descălcați descălcații descălcate descălcatele
genitiv-dativ singular descălcat descălcatului descălcate descălcatei
plural descălcați descălcaților descălcate descălcatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)