3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂLȚÁT1, descălțaturi, s. n. Descălțare. – V. descălța.

DESCĂLȚÁT1, descălțaturi, s. n. Descălțare. – V. descălța.

DESCĂLȚÁT2, -Ă, descălțați, -te, adj. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea din picioare; desculț. – V. descălța.

DESCĂLȚÁT2, -Ă, descălțați, -te, adj. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea din picioare; desculț. – V. descălța.

descălțat1 sn [At: DM / E: descălța] 1 Descălțare (1).

descălțat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: descălța] 1 (D. oameni) Care și-a scos încălțămintea din picioare. 2 (D. oameni) Căruia i s-a scos încălțămintea din picioare. 3 Desculț.

DESCĂLȚÁT, -Ă, descălțați, -te, adj. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea. V. desculț. Mitiță... nu mai poate umbla descălțat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 222.

DESCĂLȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESCĂLȚA. 2) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; desculț. /v. a descălța

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

descălța vtr [At: ANON. CAR. / V: (reg) dis~ / Pzi: ~ca / E: ml discalciare] 1-2 A (-și) scoate încălțămintea din picioare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și scoate încălțămintea. Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. ◊ Tranz. Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.

A DESCĂLȚÁ descálț tranz. 1) (încălțăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare

descălțà v. a scoate încălțămintele. [Lat. DISCALCEARE].

descálț, a -călțá v. tr. (lat. dis-calciare, pop. dis-culciare. V. desculț, încalț). Scot cuĭva încălțămintea din picĭoare. V. refl. Îmĭ scot încălțămintea din picĭoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descălțat s. n., pl. descălțaturi

descălțát s. n., pl. descălțáturi

descălța (a ~) vb., ind. prez. 3 descalță

descălțá vb., ind. prez. 1 sg. descálț, 3 sg. și pl. descălțá; ger. descălțând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂLȚÁT s. v. descălțare.

DESCĂLȚAT s. descălțare, scoatere. (~ pantofilor din picioare.)

DESCĂLȚAT adj. desculț, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

DESCĂLȚÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picioare.)

DESCĂLȚA vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picior.)

A (se) descălța ≠ a (se) încălța

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descălțá (descálț, descălțát), vb.1. A scoate încălțămintea din picioare. – Var. desculța. Mr. discaltsu. Lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. Cf. desculț, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculț, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puțin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.

Intrare: descălțat (adj.)
descălțat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălțat
  • descălțatul
  • descălțatu‑
  • descălța
  • descălțata
plural
  • descălțați
  • descălțații
  • descălțate
  • descălțatele
genitiv-dativ singular
  • descălțat
  • descălțatului
  • descălțate
  • descălțatei
plural
  • descălțați
  • descălțaților
  • descălțate
  • descălțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descălțat (s.n.)
descălțat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălțat
  • descălțatul
  • descălțatu‑
plural
  • descălțaturi
  • descălțaturile
genitiv-dativ singular
  • descălțat
  • descălțatului
plural
  • descălțaturi
  • descălțaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: descălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălța
  • descălțare
  • descălțat
  • descălțatu‑
  • descălțând
  • descălțându‑
singular plural
  • descalță
  • descălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desca
(să)
  • desca
  • descălțam
  • descălțai
  • descălțasem
a II-a (tu)
  • descalți
(să)
  • descalți
  • descălțai
  • descălțași
  • descălțaseși
a III-a (el, ea)
  • descalță
(să)
  • descalțe
  • descălța
  • descălță
  • descălțase
plural I (noi)
  • descălțăm
(să)
  • descălțăm
  • descălțam
  • descălțarăm
  • descălțaserăm
  • descălțasem
a II-a (voi)
  • descălțați
(să)
  • descălțați
  • descălțați
  • descălțarăți
  • descălțaserăți
  • descălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalță
(să)
  • descalțe
  • descălțau
  • descălța
  • descălțaseră
discălța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descălțat, descălțaadjectiv

  • 1. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea din picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitiță... nu mai poate umbla descălțat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 222. DLRLC
etimologie:
  • vezi descălța DEX '98 DEX '09

descălțat, descălțaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi descălța DEX '98 DEX '09

descălța, descaverb

  • 1. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desculța antonime: încălța
    • format_quote Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. DLRLC
    • format_quote Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. DLRLC
    • format_quote Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. DLRLC
    • format_quote Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.