3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂLȚÁT2, -Ă, descălțați, -te, adj. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea din picioare; desculț. – V. descălța.

DESCĂLȚÁT2, -Ă, descălțați, -te, adj. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea din picioare; desculț. – V. descălța.

DESCĂLȚÁT1, descălțaturi, s. n. Descălțare. – V. descălța.

DESCĂLȚÁT1, descălțaturi, s. n. Descălțare. – V. descălța.

descălțat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: descălța] 1 (D. oameni) Care și-a scos încălțămintea din picioare. 2 (D. oameni) Căruia i s-a scos încălțămintea din picioare. 3 Desculț.

descălțat1 sn [At: DM / E: descălța] 1 Descălțare (1).

DESCĂLȚÁT, -Ă, descălțați, -te, adj. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea. V. desculț. Mitiță... nu mai poate umbla descălțat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 222.

DESCĂLȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESCĂLȚA. 2) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; desculț. /v. a descălța

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

descălța vtr [At: ANON. CAR. / V: (reg) dis~ / Pzi: ~ca / E: ml discalciare] 1-2 A (-și) scoate încălțămintea din picioare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și scoate încălțămintea. Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. ◊ Tranz. Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.

A DESCĂLȚÁ descálț tranz. 1) (încălțăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare

descălțà v. a scoate încălțămintele. [Lat. DISCALCEARE].

descálț, a -călțá v. tr. (lat. dis-calciare, pop. dis-culciare. V. desculț, încalț). Scot cuĭva încălțămintea din picĭoare. V. refl. Îmĭ scot încălțămintea din picĭoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descălțát s. n., pl. descălțáturi

descălțát s. n., pl. descălțáturi

descălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 descálță

descălțá vb., ind. prez. 1 sg. descálț, 3 sg. și pl. descălțá; ger. descălțând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂLȚÁT s. v. descălțare.

arată toate definițiile

Intrare: descălțat (adj.)
descălțat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălțat
  • descălțatul
  • descălțatu‑
  • descălța
  • descălțata
plural
  • descălțați
  • descălțații
  • descălțate
  • descălțatele
genitiv-dativ singular
  • descălțat
  • descălțatului
  • descălțate
  • descălțatei
plural
  • descălțați
  • descălțaților
  • descălțate
  • descălțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descălțat (s.n.)
descălțat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălțat
  • descălțatul
  • descălțatu‑
plural
  • descălțaturi
  • descălțaturile
genitiv-dativ singular
  • descălțat
  • descălțatului
plural
  • descălțaturi
  • descălțaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: descălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălța
  • descălțare
  • descălțat
  • descălțatu‑
  • descălțând
  • descălțându‑
singular plural
  • descalță
  • descălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desca
(să)
  • desca
  • descălțam
  • descălțai
  • descălțasem
a II-a (tu)
  • descalți
(să)
  • descalți
  • descălțai
  • descălțași
  • descălțaseși
a III-a (el, ea)
  • descalță
(să)
  • descalțe
  • descălța
  • descălță
  • descălțase
plural I (noi)
  • descălțăm
(să)
  • descălțăm
  • descălțam
  • descălțarăm
  • descălțaserăm
  • descălțasem
a II-a (voi)
  • descălțați
(să)
  • descălțați
  • descălțați
  • descălțarăți
  • descălțaserăți
  • descălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalță
(să)
  • descalțe
  • descălțau
  • descălța
  • descălțaseră
discălța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descălțat (adj.)

  • 1. Care și-a scos sau căruia i s-a scos încălțămintea din picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desculț desculțat antonime: încălțat (adj.) un exemplu
    exemple
    • Mitiță... nu mai poate umbla descălțat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descălța
    surse: DEX '98 DEX '09

descălțat (s.n.)

etimologie:

  • vezi descălța
    surse: DEX '98 DEX '09

descălța discălța

  • 1. A(-și) scoate încălțămintea din picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desculța antonime: încălța 4 exemple
    exemple
    • Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258.
      surse: DLRLC
    • Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264.
      surse: DLRLC
    • Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13.
      surse: DLRLC
    • Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.
      surse: DLRLC

etimologie: