4 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESANTÁRE, desantări, s. f. Acțiunea de a desanta.V. desanta.

DESANTÁRE, desantări, s. f. Acțiunea de a desanta.V. desanta.

desantare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: desanta] Lansare a unui desant.

DESANTÁ, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.

DESANTÁ, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.

DEȘĂNȚÁ, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).

DEȘĂNȚÁRE, deșănțări, s. f. (Adesea fig.) Destrăbălare, dezmăț. – V. deșănța.

desanta vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: cf eg descent] A lansa un desant.

deșănța vr [At: VEISA, I. 124/2 / V: (îvr) diș~ / Pzi: ez / E: cf deșanț] (Înv) 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.

deșănțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ări / E: deșănța] (Înv) Destrăbălare.

DEȘĂNȚÁRE, deșănțări, s. f. (Rar) Destrăbălare, dezmăț; dezordine. Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354.

DESANTÁ vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].

DESANTÁ vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)

A DESANTÁ ~éz tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant

A SE DEȘĂNȚÁ mă ~éz intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desantáre s. f., g.-d. art. desantării; pl. desantări

*desantá (a ~) vb., ind. prez. 3 desanteáză

!deșănțá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțeáză

deșănțáre s. f., g.-d. art. deșănțắrii; pl. deșănțắri

desantá vb., ind. prez.1 sg. desantéz, 3 sg. și pl. desanteáză

deșănțá vb., ind. prez. 1 sg. deșănțéz, 3 sg. și pl. deșănțeáză

arată toate definițiile

Intrare: desantare
desantare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desantare
  • desantarea
plural
  • desantări
  • desantările
genitiv-dativ singular
  • desantări
  • desantării
plural
  • desantări
  • desantărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desanta
  • desantare
  • desantat
  • desantatu‑
  • desantând
  • desantându‑
singular plural
  • desantea
  • desantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desantez
(să)
  • desantez
  • desantam
  • desantai
  • desantasem
a II-a (tu)
  • desantezi
(să)
  • desantezi
  • desantai
  • desantași
  • desantaseși
a III-a (el, ea)
  • desantea
(să)
  • desanteze
  • desanta
  • desantă
  • desantase
plural I (noi)
  • desantăm
(să)
  • desantăm
  • desantam
  • desantarăm
  • desantaserăm
  • desantasem
a II-a (voi)
  • desantați
(să)
  • desantați
  • desantați
  • desantarăți
  • desantaserăți
  • desantaseți
a III-a (ei, ele)
  • desantea
(să)
  • desanteze
  • desantau
  • desanta
  • desantaseră
Intrare: deșănța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșănța
  • deșănțare
  • deșănțat
  • deșănțatu‑
  • deșănțând
  • deșănțându‑
singular plural
  • deșănțea
  • deșănțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșănțez
(să)
  • deșănțez
  • deșănțam
  • deșănțai
  • deșănțasem
a II-a (tu)
  • deșănțezi
(să)
  • deșănțezi
  • deșănțai
  • deșănțași
  • deșănțaseși
a III-a (el, ea)
  • deșănțea
(să)
  • deșănțeze
  • deșănța
  • deșănță
  • deșănțase
plural I (noi)
  • deșănțăm
(să)
  • deșănțăm
  • deșănțam
  • deșănțarăm
  • deșănțaserăm
  • deșănțasem
a II-a (voi)
  • deșănțați
(să)
  • deșănțați
  • deșănțați
  • deșănțarăți
  • deșănțaserăți
  • deșănțaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșănțea
(să)
  • deșănțeze
  • deșănțau
  • deșănța
  • deșănțaseră
dișănța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deșănțare
deșănțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșănțare
  • deșănțarea
plural
  • deșănțări
  • deșănțările
genitiv-dativ singular
  • deșănțări
  • deșănțării
plural
  • deșănțări
  • deșănțărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desantare

  • 1. Acțiunea de a desanta.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi desanta
    surse: DEX '98 DEX '09

desanta

  • 1. A lansa un desant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • desant
    surse: DEX '98 DEX '09

deșănța dișănța

etimologie:

deșănțare

etimologie:

  • vezi deșănța
    surse: DEX '09