desagă [At: NECULCE L. II, 214/11 / V: dasag sm, dăsag sm, dăsagă, deasag sm, ~ag sm, diasag sm, disac sm, disag sm, ~aci smp / Pl: ~age și ~agi / E: bg дисаги] 1 Traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa. 2 (Înv; îe) A rămâne cu picioarele în ~ A fi păgubit. 3-4 (Îcs) De-a ~gii sau de-a dăsaga Jocuri de copii nedefinite mai îndeaproape. 5 (Îs) ~ de pepene Jucărie pentru copii nedefinită mai îndeaproape. 6 (Pop; îc) ~gii-popii Planta Aristolochia clematitis Si: lepădătoare. 7 (Pop; îf dăsagă) Testicule. 8 (Pop; îf disagă cu pluralul ~guri) Legătură cu știuleți de porumb agățată de o coardă de viță de vie (cu câțiva ciorchini), care se păstrează pentru iarnă. 9 (Fig) Picioare ale albinelor. 10 Fiecare dintre cele două părți ale acestui obiect. 11 (Pex) Traistă.