2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desabuzat, ~ă a vz dezabuzat

DESABUZÁT, -Ă adj. v. dezabuzat.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DEZABUZÁT, -Ă, dezabuzați, -te, adj. (Livr.) Persoană care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit. – V. dezabuza.

dezabuzá [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usá / Pzi: ~zéz / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.

dezabuzat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usat / Pl: ~ați, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, dezamăgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoană) care este lipsită de entuziasm. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă decepție. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă dezgust.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]

  1. Corectat înșală. În original înșeală. gall

DEZABUZÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Dezamăgit; amărât, scârbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé].

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)

DEZABUZÁT, -Ă adj. dezamăgit. (< fr. désabusé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dezabuzát (livr.) (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzáți; f. dezabuzátă, pl. dezabuzáte

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dezabuza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezabuza
  • dezabuzare
  • dezabuzat
  • dezabuzatu‑
  • dezabuzând
  • dezabuzându‑
singular plural
  • dezabuzea
  • dezabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezabuzez
(să)
  • dezabuzez
  • dezabuzam
  • dezabuzai
  • dezabuzasem
a II-a (tu)
  • dezabuzezi
(să)
  • dezabuzezi
  • dezabuzai
  • dezabuzași
  • dezabuzaseși
a III-a (el, ea)
  • dezabuzea
(să)
  • dezabuzeze
  • dezabuza
  • dezabuză
  • dezabuzase
plural I (noi)
  • dezabuzăm
(să)
  • dezabuzăm
  • dezabuzam
  • dezabuzarăm
  • dezabuzaserăm
  • dezabuzasem
a II-a (voi)
  • dezabuzați
(să)
  • dezabuzați
  • dezabuzați
  • dezabuzarăți
  • dezabuzaserăți
  • dezabuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezabuzea
(să)
  • dezabuzeze
  • dezabuzau
  • dezabuza
  • dezabuzaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desabuza
  • desabuzare
  • desabuzat
  • desabuzatu‑
  • desabuzând
  • desabuzându‑
singular plural
  • desabuzea
  • desabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desabuzez
(să)
  • desabuzez
  • desabuzam
  • desabuzai
  • desabuzasem
a II-a (tu)
  • desabuzezi
(să)
  • desabuzezi
  • desabuzai
  • desabuzași
  • desabuzaseși
a III-a (el, ea)
  • desabuzea
(să)
  • desabuzeze
  • desabuza
  • desabuză
  • desabuzase
plural I (noi)
  • desabuzăm
(să)
  • desabuzăm
  • desabuzam
  • desabuzarăm
  • desabuzaserăm
  • desabuzasem
a II-a (voi)
  • desabuzați
(să)
  • desabuzați
  • desabuzați
  • desabuzarăți
  • desabuzaserăți
  • desabuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • desabuzea
(să)
  • desabuzeze
  • desabuzau
  • desabuza
  • desabuzaseră
Intrare: dezabuzat
dezabuzat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezabuzat
  • dezabuzatul
  • dezabuzatu‑
  • dezabuza
  • dezabuzata
plural
  • dezabuzați
  • dezabuzații
  • dezabuzate
  • dezabuzatele
genitiv-dativ singular
  • dezabuzat
  • dezabuzatului
  • dezabuzate
  • dezabuzatei
plural
  • dezabuzați
  • dezabuzaților
  • dezabuzate
  • dezabuzatelor
vocativ singular
plural
desabuzat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desabuzat
  • desabuzatul
  • desabuzatu‑
  • desabuza
  • desabuzata
plural
  • desabuzați
  • desabuzații
  • desabuzate
  • desabuzatele
genitiv-dativ singular
  • desabuzat
  • desabuzatului
  • desabuzate
  • desabuzatei
plural
  • desabuzați
  • desabuzaților
  • desabuzate
  • desabuzatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezabuza desabuza

  • 1. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: blaza
  • diferențiere A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii.
    surse: DN
    • diferențiere1. dezamăgi
      surse: DN
    • diferențiere2. A-i arăta cuiva că se înșală.
      surse: DN

etimologie:

dezabuzat desabuzat

etimologie:

  • vezi dezabuza
    surse: DEX '09 DN