2 intrări

4 definiții

desabuzáre sf vz dezabuzare

DESABUZÁRE s.f. v. dezabuzare.

DESABUZÁ vb. I. v. dezabuza.

Intrare: desabuzare
desabuzare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desabuzare desabuzarea
plural desabuzări desabuzările
genitiv-dativ singular desabuzări desabuzării
plural desabuzări desabuzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desabuza
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desabuza desabuzare desabuzat desabuzând singular plural
desabuzea desabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desabuzez (să) desabuzez desabuzam desabuzai desabuzasem
a II-a (tu) desabuzezi (să) desabuzezi desabuzai desabuzași desabuzaseși
a III-a (el, ea) desabuzea (să) desabuzeze desabuza desabuză desabuzase
plural I (noi) desabuzăm (să) desabuzăm desabuzam desabuzarăm desabuzaserăm, desabuzasem*
a II-a (voi) desabuzați (să) desabuzați desabuzați desabuzarăți desabuzaserăți, desabuzaseți*
a III-a (ei, ele) desabuzea (să) desabuzeze desabuzau desabuza desabuzaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)