2 intrări

2 definiții

desablá vb., ind. prez. 3 sg. desableáză

DESABLÁ vb. tr. a îndepărta nisipul care a servit la formarea tiparului în care s-a turnat o piesă de metal. (< fr. dessabler)

Intrare: desablat
desablat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desablat desablatul desabla desablata
plural desablați desablații desablate desablatele
genitiv-dativ singular desablat desablatului desablate desablatei
plural desablați desablaților desablate desablatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desabla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desabla desablare desablat desablând singular plural
desablea desablați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desablez (să) desablez desablam desablai desablasem
a II-a (tu) desablezi (să) desablezi desablai desablași desablaseși
a III-a (el, ea) desablea (să) desableze desabla desablă desablase
plural I (noi) desablăm (să) desablăm desablam desablarăm desablaserăm, desablasem*
a II-a (voi) desablați (să) desablați desablați desablarăți desablaserăți, desablaseți*
a III-a (ei, ele) desablea (să) desableze desablau desabla desablaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)