2 intrări

4 definiții

desțepeni vtr [At: LB / Pzi: ~nésc / E: des- + (în)țepeni] (Rar) 1-2 A face să iasă (sau a ieși) dintr-o poziție neclintită. modificată

În original: Pl: ~nesc, evident greșit - LauraGellner

DESȚEPENÍ, desțepenesc, vb. IV. Refl. (Despre corp sau mușchi, p. ext. despre ființe) A nu mai fi țeapăn, a-și recăpăta elasticitatea. ♦ Tranz. A face să nu mai fie înțepenit. Mă mișc ca să-mi desțepenesc picioarele.

DESȚEPENÍ, desțepenesc, vb. IV. Refl. (Despre corp sau mușchi, p. ext. despre ființe) A nu mai fi țeapăn sau înțepenit; a-și recăpăta elasticitatea. – Din des1- + [în]țepeni.

desțepenésc v. tr. Fac să nu maĭ fie țeapăn. V. refl. Mă mișc ca să-mĭ despețenesc trupu, c’am înțepenit stînd loculuĭ.

Intrare: desțepeni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desțepeni desțepenire desțepenit desțepenind singular plural
desțepenește desțepeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desțepenesc (să) desțepenesc desțepeneam desțepenii desțepenisem
a II-a (tu) desțepenești (să) desțepenești desțepeneai desțepeniși desțepeniseși
a III-a (el, ea) desțepenește (să) desțepenească desțepenea desțepeni desțepenise
plural I (noi) desțepenim (să) desțepenim desțepeneam desțepenirăm desțepeniserăm, desțepenisem*
a II-a (voi) desțepeniți (să) desțepeniți desțepeneați desțepenirăți desțepeniserăți, desțepeniseți*
a III-a (ei, ele) desțepenesc (să) desțepenească desțepeneau desțepeni desțepeniseră
Intrare: desțepenire
desțepenire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desțepenire desțepenirea
plural desțepeniri desțepenirile
genitiv-dativ singular desțepeniri desțepenirii
plural desțepeniri desțepenirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)