desțelenire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~nare, ~linare, ~linire / Pl: ~ri / E: desțeleni] 1 Cultivare a pământului nelucrat multă vreme (sau semănat cu plante perene) prin arătură adâncă. 2 (Pex) Smulgere a buruienilor în vederea aratului. 3 (Rar) Ieșire din pământ a rădăcinilor unui copac (în urma unei lovituri puternice sau a unei furtuni).

DESȚELENIRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni. Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă, și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89.

desțelenare sf vz desțelenire

desțelinare sf vz desțelenire

desțelinire sf vz desțelenire

desțelenire s. f., g.-d. art. desțelenirii; pl. desțeleniri

desțelenire s. f., g.-d. art. desțelenirii; pl. desțeleniri

desțelenire s. f., g.-d. art. desțelenirii; pl. desțeleniri

DESȚELENIRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)

DESȚELENIRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)

desțelenire, desțeleniri, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș, 1986: 40). – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțelenire, -i, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș 1986: 40). – Des + (în)țeleni (< srb. celina).