O definiție pentru desătul

destúl, -ă adj.m pl. (de și sătul). Suficient, de ajuns, cît trebuĭe. Vechĭ. Îndestulat, mulțumit. S.n., pl urĭ. Vechĭ. Îndestulare, belșug. Adv. Destul am suferit! – Și în destul. – Vechĭ și desătul.

Intrare: desătul
desătul
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.