2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

desăgi vt [At: BARONZI, L. 107 / V: diasagi / Pzi: ~gésc / E: desag] 1 A împărți un sac în două (din cauza greutății acestuia). 2 A împovăra cu desagi. 3 (Fig; d. persoane) A îngreuna cu multe sarcini. 4 A purta (ceva) în spate ca pe niște desagi. 5 (Reg) A îndesa.

desăgésc v. tr. (d. desag). Rar. Azĭ. Încarc, pun pe: a desăgi o marfă în car. Fig. Însărcinez: l-a desăgit cu multe sarcinĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desăgí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 desăgeáscă

desăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăgeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESĂGÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

desăgi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.

Intrare: desăgire
desăgire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desăgire
  • desăgirea
plural
  • desăgiri
  • desăgirile
genitiv-dativ singular
  • desăgiri
  • desăgirii
plural
  • desăgiri
  • desăgirilor
vocativ singular
plural
Intrare: desăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desăgi
  • desăgire
  • desăgit
  • desăgitu‑
  • desăgind
  • desăgindu‑
singular plural
  • desăgește
  • desăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desăgesc
(să)
  • desăgesc
  • desăgeam
  • desăgii
  • desăgisem
a II-a (tu)
  • desăgești
(să)
  • desăgești
  • desăgeai
  • desăgiși
  • desăgiseși
a III-a (el, ea)
  • desăgește
(să)
  • desăgească
  • desăgea
  • desăgi
  • desăgise
plural I (noi)
  • desăgim
(să)
  • desăgim
  • desăgeam
  • desăgirăm
  • desăgiserăm
  • desăgisem
a II-a (voi)
  • desăgiți
(să)
  • desăgiți
  • desăgeați
  • desăgirăți
  • desăgiserăți
  • desăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • desăgesc
(să)
  • desăgească
  • desăgeau
  • desăgi
  • desăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desăgi

etimologie:

  • desagă
    surse: DEX '98 DEX '09