2 intrări

9 definiții

dervelít2, ~ă a vz dârvălit2

dervelít1 sn vz dârvălit1

DERVELÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

DERVELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

dervelí, dervelésc, vb. IV (reg.) a strica, a deforma.

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dervelít adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

dervelí vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

Intrare: dervelit
dervelit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dervelit dervelitul derveli dervelita
plural derveliți derveliții dervelite dervelitele
genitiv-dativ singular dervelit dervelitului dervelite dervelitei
plural derveliți derveliților dervelite dervelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: derveli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) derveli dervelire dervelit dervelind singular plural
dervelește derveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dervelesc (să) dervelesc derveleam dervelii dervelisem
a II-a (tu) dervelești (să) dervelești derveleai derveliși derveliseși
a III-a (el, ea) dervelește (să) dervelească dervelea derveli dervelise
plural I (noi) dervelim (să) dervelim derveleam dervelirăm derveliserăm, dervelisem*
a II-a (voi) derveliți (să) derveliți derveleați dervelirăți derveliserăți, derveliseți*
a III-a (ei, ele) dervelesc (să) dervelească derveleau derveli derveliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)