3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

derulat2, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ați, ~e / E: derula] (Frm) Care a fost desfăcut, desfășurat, întins.

derulat1 sn [At: MDA ms / E: derula] 1-2 Derulare (1-2).

DERULÁT s.n. Derulare. [< derula].

DERULÁ, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața fierăstrăului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desfășura.- Din fr. dérouler.

derula vt [At: DLR ms / Pzi: ~léz / E: fr dérouler] 1 A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2 A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului.

DERULÁ, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler.

DERULÁ, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învîrtire în fața ferăstrăului.

DERULÁ vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler].

DERULÁ vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler)

derulá vb. I (folosit (prea) des după dec. 1989) ♦ 1. A se desfășura ◊ „În schimb, la Buzău faptele s-au derulat cu repeziciune.” R.l. 22 XI 91 p. 3. ◊ „Între 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea întâi a primului modul [la Școala tinerilor lideri politici].” ◊ „22” 44/95 p. 5; v. și protonegociere (1975). ♦ 2. A povesti, a relata ◊ „Să derulăm abominabila crimă, așa cum s-a desfășurat ea.” R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite în ◊ „Încasările se vor derula, conflictul se derulează, derulăm emisiunea rock, ne derulăm la culesul tomatelor” – T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ◊ „a derulat împrumutul” R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. dérouler; DN, DEX, DN3)

A DERULÁ ~éz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler

A SE DERULÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfășura de pe un rulou. /<fr. dérouler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

derulá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruleáză

derulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg. și pl. deruleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERULÁ vb. v. defila, desfășura, perinda, prefira, succeda.

derula vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a derula banda expr. (intl.) a vorbi mult, a mărturisi, a recunoaște.

Intrare: derulat (adj.)
derulat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derulat
  • derulatul
  • derulatu‑
  • derula
  • derulata
plural
  • derulați
  • derulații
  • derulate
  • derulatele
genitiv-dativ singular
  • derulat
  • derulatului
  • derulate
  • derulatei
plural
  • derulați
  • derulaților
  • derulate
  • derulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: derulat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derulat
  • derulatul
  • derulatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • derulat
  • derulatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: derula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derula
  • derulare
  • derulat
  • derulatu‑
  • derulând
  • derulându‑
singular plural
  • derulea
  • derulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derulez
(să)
  • derulez
  • derulam
  • derulai
  • derulasem
a II-a (tu)
  • derulezi
(să)
  • derulezi
  • derulai
  • derulași
  • derulaseși
a III-a (el, ea)
  • derulea
(să)
  • deruleze
  • derula
  • derulă
  • derulase
plural I (noi)
  • derulăm
(să)
  • derulăm
  • derulam
  • derularăm
  • derulaserăm
  • derulasem
a II-a (voi)
  • derulați
(să)
  • derulați
  • derulați
  • derularăți
  • derulaserăți
  • derulaseți
a III-a (ei, ele)
  • derulea
(să)
  • deruleze
  • derulau
  • derula
  • derulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derulat (s.n.)

etimologie:

  • derula
    surse: DN

derula

etimologie: