2 intrări

3 definiții

deromantizáre s. f., g.-d. art. deromantizării; pl. deromantizări

deromantizá vb., ind. prez. 3 sg. deromantizeáză

DEROMANTIZÁ vb. tr. a înlătura caracterul romantic (a ceva). (< de1- + romantiza)

Intrare: deromantizare
deromantizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deromantizare deromantizarea
plural deromantizări deromantizările
genitiv-dativ singular deromantizări deromantizării
plural deromantizări deromantizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deromantiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deromantiza deromantizare deromantizat deromantizând singular plural
deromantizea deromantizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deromantizez (să) deromantizez deromantizam deromantizai deromantizasem
a II-a (tu) deromantizezi (să) deromantizezi deromantizai deromantizași deromantizaseși
a III-a (el, ea) deromantizea (să) deromantizeze deromantiza deromantiză deromantizase
plural I (noi) deromantizăm (să) deromantizăm deromantizam deromantizarăm deromantizaserăm, deromantizasem*
a II-a (voi) deromantizați (să) deromantizați deromantizați deromantizarăți deromantizaserăți, deromantizaseți*
a III-a (ei, ele) deromantizea (să) deromantizeze deromantizau deromantiza deromantizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)