dermie¹ sf vz dirmea

-dermie² [At: DN³ / E: fr -dermie] Element secund de compunere cu sensul: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele. 4 Dermic.

-DERMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”, „dermic”. [< fr. -dermie, it. -dermia, cf. gr. derma].

-DERMIE elem. derm(o)-.

derm²- vz dermato- corectat(ă)

-derm³ [At: DN³ / E: fr -derme] Element secund de compunere cu sensul: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele. 4 Dermic.

derma²- vz dermato- corectat(ă)

dermato- [At: DN³ / V: derm-², ~ma-², ~mo- / E: fr derm(ato)-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele.

dermea sf vz dirmea

dermo- vz dermato

digrimea sf vz dirmea

dirmea sf [At: (a. 1740) IORGA, S. D. XXI, 242 / V: (îrg) digr~, (înv) degher~, degrem~, deir~, (reg) dentea, der~, dermie, durmea, grim~ / Pl: ~ele / E: tc dürmë] (Îrg) Basma.

DIRMEA, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme.

DERM¹- v. dermato-.

-DERM² Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [< fr. -derme, cf. gr. derma].

DERMA- v. dermato-.

DERMATO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [Var. derm(o, a)-. / < fr. derm(ato)-, cf. gr. derma – piele].

DERMIC, -Ă adj. Al dermei, de dermă; (p. ext.) al pielii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele, la dermă”. [< fr. dermique].

DERMO- v. dermato-.

DERMAT(O)- elem. derm(o)-.

DERM(O)-, -DERM(Ă) / DERMA- / DERMAT(O)-, -DERMIE elem. „piele, tegument”. (< fr. derm/o/-, -derme, derma-, dermat/o/-, -dermie, cf. gr. derma, -atos)

DERMO- elem. derm(o)-.

dermeà f. V. dirmeà.

dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare].

dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.

digrimeá V. dermea.

dirmeá V. dermea.

durmeá V. dirmea.

dirmea (dirmele), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157).

-DERMIE „piele, tegument, țesut cutanat, mucoasă”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -dermie, germ. id., engl. -dermy, it. -dermia > rom. -dermie.

dermea (dirmea, durmea), dermele (dirmele, durmele), s.f. (înv.) pânză triunghiulară, tulpan; podoabă femeiască.

dirmea, dirmele, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă.

DERM-, v. DERMO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de excizie a unei porțiuni din piele.

-DERM (-DERMĂ) „piele, mucoasă, tegument, strat cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -derme, germ. -derm, engl. id. it. -derma > rom. -derm și -dermă.

DERMA- „piele, tegument, membrană; membranos, cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. derma- > rom. derma-. □ ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu aripile membranoase, avînd ca reprezentant urechelnița; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument chirurgical pentru tăierea unor fragmente de piele pentru grefe. 2. Zonă a pielii corespunzînd ramificațiilor unui nerv rahidian; ~trop (v. -trop), adj., dermotrop*.

DERMAT-, v. DERMATO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a pielii care apare în anumite forme de reumatism, gută etc.; sin. dermatodinie; ~emie (v. -emie), s. f., aflux de sînge la nivelul pielii; ~odinie (v. -odinie), s. f., dermatalgie*.

DERMATO- „piele, tegument, mucoasă, țesut cutanat”. ◊ gr. derma, atos „piele” > fr. dermato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. dermato-. □ ~caliptrogen (v. caliptro-, v. -gen₁), s. n., țesutul meristematic formînd caliptra și stratul pilifer al rădăcinii; ~ciste (v. -cist), s. n. pl., peri umflați, prezenți pe sporoforul unor ciuperci; ~fite (v. -fit), s. n. pl., ciuperci microscopice care parazitează pielea și anexele ei; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală de piele provocată de ciuperci, parazite, localizate în pielea capului, în țesutul subcutanat și la rădăcina părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a nu contracta boli de piele; ~gen (v. -gen₁), s. n., țesut meristematic care generează epiderma primară; ~glife (v. -glif), s. f. pl., creste papilare; ~graf (v. -graf), adj., s. n., (creion) care servește la machiaj; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere anatomică a pielii; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~liză (v. -liză), s. f., afecțiune congenitală, manifestată prin flasciditate și prin tendința de a se forma pliuri la nivelul pielii și al țesutului subcutanat; ~log (v. log), s. m. și f., specialist în dermatologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a medicinii care studiază și care tratează bolile de piele; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a pielii; ~mer (v. -mer), s. n., teritoriu cutaneu care corespunde unui metamer medular; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci din grupul fungilor imperfecți care parazitează pielea și anexele ei, producînd dermatomicoze; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a pielii; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă vie, făcînd parte din membrana celulară; ~plast (v. -plast), s. n., citoplasma și nucleul, înconjurate de o membrană solidă, formînd un aparat vegetativ; ~ree (v. -ree), s. f., transpirație abundentă, care survine în anumite boli febrile; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărirea patologică a țesutului cutanat; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a pielii cu ajutorul unui microscop special; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a mușchilor pilomotori, însoțită de erecția fibrelor de păr; ~venerologie (v. venero-, v. -logie₁), s. f., parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor de piele și venerice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., 1. Corpusculi care apar în celulele vegetale, în timpul anafazei. 2. Particule care formează membrana celulară; ~zoonoză (v. zoo-, v. -noză), s. f., boală de piele foarte contagioasă, provocată de paraziți animali microscopici.

-DERMĂ, v. -DERM.

DERMO- „mucoasă, piele, tegument, țesut cutanat, coriaceu”. ◊ gr. derma „piele” > fr. dermo-, germ. id., it. id. > rom. dermo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., parte a mezodermului care dă naștere corionului; ~deză (v. -deză), s. f., procedeu de chirurgie ortopedică de limitare a mișcării anormale a unei articulații, cu ajutorul unui ligament de piele; ~grafie (v. -grafie), s. f., tendință specială a tegumentelor unor persoane de a reacționa prin leziuni papuloase urticariene la cele mai mici excitații; sin. urticarie factice; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~lexie (v. -lexie), s. f., capacitate de a identifica litere sau desene trasate pe pielea proprie, fără a le putea urmări vizual; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă magmatică a cărei suprafață este brăzdată de forme de scurgere cu aspect de solzi sau de lobi ramificați; ~megalie (v. -megalie), s. f., megalodermie*; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de mamifere exotice, arboricole, erbivore și cățărătoare, adaptate la zborul planat cu ajutorul unei membrane tegumentare care le unește capul, membrele și coada; ~trop (v. -trop), adj., (despre bacterii și virusuri) care prezintă afinitate pentru mucoase și tegumente; sin. dermatrop.