direc¹ sn [At: DAMÉ, T. 95 / V: der~, dereg, derig, dering, direg, dreg sm / Pl: ~eci / E: tc direk] (Reg) 1 Stâlp. 2 (Spc) Fiecare dintre stâlpii care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești.

girec sm vz direc

derèc m. V. direc.

direci (diregi) m. pl. stâlpii ce sprijină streașina bordeiului. [Turc. DIREK, stâlp].

diregi m. pl. V. direci.

direc (-ci), s. m. – Stîlp, coloană, montant. Tc. direk (Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Candrea), cf. sb., alb. direk „bîrnă”. – Der. diricliu (var. direcliu, dereclie), s. m. (monedă turcească de argint, folosită la începutul sec. XIX, în valoare de 13 taleri și 60 de parale; însă valoarea ei a scăzut progresiv), din tc. direkli „cu coloane”, se pare dintr-o monedă sp. care reprezenta coloanele lui Hercule, bătută la 1764. Cf. dric.