2 intrări

3 definiții

depurá vb., ind. prez. 3 sg. depureáză

DEPURÁ vb. tr. a face mai pur, a curăța, a purifica. (< fr. dépurer)

*depuréz v. tr. (mlat. de-purare, d. purare, a curăța, care vine d. purus, pur). Curăț sîngele, apa, metalele. V. purg.

Intrare: depurat
depurat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depurat depuratul depura depurata
plural depurați depurații depurate depuratele
genitiv-dativ singular depurat depuratului depurate depuratei
plural depurați depuraților depurate depuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: depura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depura depurare depurat depurând singular plural
depurea depurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depurez (să) depurez depuram depurai depurasem
a II-a (tu) depurezi (să) depurezi depurai depurași depuraseși
a III-a (el, ea) depurea (să) depureze depura depură depurase
plural I (noi) depurăm (să) depurăm depuram depurarăm depuraserăm, depurasem*
a II-a (voi) depurați (să) depurați depurați depurarăți depuraserăți, depuraseți*
a III-a (ei, ele) depurea (să) depureze depurau depura depuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)