opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPUNCTAT, -Ă, depunctați, -te, adj. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. – V. depuncta.

DEPUNCTAT, -Ă, depunctați, -te, adj. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. – V. depuncta.

depunctat1 sn [At: MDA ms / E: depuncta] Depunctare.

depunctat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: depuncta] Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen.

DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.

depuncta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.

DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.

DEPUNCTA vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)

A DEPUNCTA ~ez tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depuncta (a ~) (desp. -punc-ta) vb., ind. prez. 1 sg. depunctez, 3 depunctează; conj. prez. 1 sg. să depunctez, 3 să depuncteze

*depuncta (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depunctează

depuncta vb., ind. prez.1 sg. depunctez, 3 sg. și pl. depunctează

Intrare: depunctat
depunctat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depunctat
  • depunctatul
  • depunctatu‑
  • depunctată
  • depunctata
plural
  • depunctați
  • depunctații
  • depunctate
  • depunctatele
genitiv-dativ singular
  • depunctat
  • depunctatului
  • depunctate
  • depunctatei
plural
  • depunctați
  • depunctaților
  • depunctate
  • depunctatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: depuncta
  • silabație: de-punc-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depuncta
  • depunctare
  • depunctat
  • depunctatu‑
  • depunctând
  • depunctându‑
 singular plural
  • depunctează
  • depunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depunctez
 (să)
  • depunctez
  • depunctam
  • depunctai
  • depunctasem
a II-a (tu)
  • depunctezi
 (să)
  • depunctezi
  • depunctai
  • depunctași
  • depunctaseși
a III-a (el, ea)
  • depunctează
 (să)
  • depuncteze
  • depuncta
  • depunctă
  • depunctase
plural I (noi)
  • depunctăm
 (să)
  • depunctăm
  • depunctam
  • depunctarăm
  • depunctaserăm
  • depunctasem
a II-a (voi)
  • depunctați
 (să)
  • depunctați
  • depunctați
  • depunctarăți
  • depunctaserăți
  • depunctaseți
a III-a (ei, ele)
  • depunctează
 (să)
  • depuncteze
  • depunctau
  • depunctară
  • depunctaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depunctat, depunctatăadjectiv

  • 1. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi depuncta DEX '98 DEX '09

depuncta, depunctezverb

  • 1. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Prefix de- + puncta. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.