2 intrări

11 definiții

depunctát1 sn [At: MDA ms / E: depuncta] Depunctare.

depunctát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~áți, ~e / E: depuncta] Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen.

DEPUNCTÁT, -Ă, depunctați, -te, adj. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. – V. depuncta.

DEPUNCTÁT, -Ă, depunctați, -te, adj. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. – V. depuncta.

depunctá vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.

*depunctá (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depuncteáză

depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză

DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)

A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta

Intrare: depuncta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depuncta depunctare depunctat depunctând singular plural
depunctea depunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depunctez (să) depunctez depunctam depunctai depunctasem
a II-a (tu) depunctezi (să) depunctezi depunctai depunctași depunctaseși
a III-a (el, ea) depunctea (să) depuncteze depuncta depunctă depunctase
plural I (noi) depunctăm (să) depunctăm depunctam depunctarăm depunctaserăm, depunctasem*
a II-a (voi) depunctați (să) depunctați depunctați depunctarăți depunctaserăți, depunctaseți*
a III-a (ei, ele) depunctea (să) depuncteze depunctau depuncta depunctaseră
Intrare: depunctat
depunctat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depunctat depunctatul depuncta depunctata
plural depunctați depunctații depunctate depunctatele
genitiv-dativ singular depunctat depunctatului depunctate depunctatei
plural depunctați depunctaților depunctate depunctatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)