2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPUNCTÁT, -Ă, depunctați, -te, adj. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. – V. depuncta.

DEPUNCTÁT, -Ă, depunctați, -te, adj. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen. – V. depuncta.

depunctat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: depuncta] Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen.

depunctat1 sn [At: MDA ms / E: depuncta] Depunctare.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.

depuncta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.

DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)

A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*depunctá (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depuncteáză

depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză

Intrare: depunctat
depunctat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depunctat
  • depunctatul
  • depunctatu‑
  • depuncta
  • depunctata
plural
  • depunctați
  • depunctații
  • depunctate
  • depunctatele
genitiv-dativ singular
  • depunctat
  • depunctatului
  • depunctate
  • depunctatei
plural
  • depunctați
  • depunctaților
  • depunctate
  • depunctatelor
vocativ singular
plural
Intrare: depuncta
  • silabație: de-punc-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depuncta
  • depunctare
  • depunctat
  • depunctatu‑
  • depunctând
  • depunctându‑
singular plural
  • depunctea
  • depunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depunctez
(să)
  • depunctez
  • depunctam
  • depunctai
  • depunctasem
a II-a (tu)
  • depunctezi
(să)
  • depunctezi
  • depunctai
  • depunctași
  • depunctaseși
a III-a (el, ea)
  • depunctea
(să)
  • depuncteze
  • depuncta
  • depunctă
  • depunctase
plural I (noi)
  • depunctăm
(să)
  • depunctăm
  • depunctam
  • depunctarăm
  • depunctaserăm
  • depunctasem
a II-a (voi)
  • depunctați
(să)
  • depunctați
  • depunctați
  • depunctarăți
  • depunctaserăți
  • depunctaseți
a III-a (ei, ele)
  • depunctea
(să)
  • depuncteze
  • depunctau
  • depuncta
  • depunctaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depunctat

  • 1. Căruia i s-a redus punctajul la o competiție sau la un examen.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi depuncta
    surse: DEX '98 DEX '09

depuncta

  • 1. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Prefix de- + puncta.
    surse: DEX '09 MDN '00