2 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPUNCTARE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
DEPUNCTARE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depunctare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: depuncta] Reducere (în funcție de erori) a punctajului unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen etc. Si: depunctat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depunctare s. f. Scădere a punctajului pentru greșeli ◊ „Controlul se face de o echipă de specialiști [...] stabilindu-se și un clasament special prin depunctarea fiecărei deficiențe [...]” R.l. 5 II 85 p. 5 (din de- + punct + -are; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depuncta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPUNCTA vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEPUNCTA ~ez tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depunctare s. f., pl. depunctări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depuncta (a ~) (desp. -punc-ta) vb., ind. prez. 1 sg. depunctez, 3 depunctează; conj. prez. 1 sg. să depunctez, 3 să depuncteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*depuncta (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depunctează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depuncta vb., ind. prez.1 sg. depunctez, 3 sg. și pl. depunctează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: de-punc-ta
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
depunctare, depunctărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- depuncta DEX '98 DEX '09
depuncta, depunctezverb
- 1. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- Prefix de- + puncta. DEX '09 MDN '00