14 definiții pentru depunătoare

depunătoáre s. f., g.-d. art. depunătoárei; pl. depunătoáre

depunătoáre s. f., g.-d. art. depunătoárei; pl. depunătoáre

depunătór, ~oáre smf [At: BARCIANU / V: (înv) ~puit~ / Pl: ~i, ~oáre / E: depune + -ător] Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune pentru păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și. f. Persoană care depune spre păstrare (de obicei la o instituție bancară) o sumă de bani, hîrtii de valoare, lucruri de preț etc.; deponent.

depunătór s. m., pl. depunătóri

depunătór s. m., pl. depunătóri

DEPUNĂTÓR s. v. deponent.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor].

DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent2, depozant (2). (< depune + -/ă/tor)

DEPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEPUNĂTÓR s. (JUR.) deponent. (~ la CEC.)

Intrare: depunătoare
depunătoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depunătoare depunătoarea
plural depunătoare depunătoarele
genitiv-dativ singular depunătoare depunătoarei
plural depunătoare depunătoarelor
vocativ singular
plural