2 intrări

2 definiții

deprogramá vb., ind. prez.1 sg. deprograméz, 3 sg. și pl. deprogrameáză

DEPROGRAMÁ vb. tr. a anula un program. (< de1- + programa)

Intrare: deprogramat
deprogramat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deprogramat deprogramatul deprograma deprogramata
plural deprogramați deprogramații deprogramate deprogramatele
genitiv-dativ singular deprogramat deprogramatului deprogramate deprogramatei
plural deprogramați deprogramaților deprogramate deprogramatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deprograma
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deprograma deprogramare deprogramat deprogramând singular plural
deprogramea deprogramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deprogramez (să) deprogramez deprogramam deprogramai deprogramasem
a II-a (tu) deprogramezi (să) deprogramezi deprogramai deprogramași deprogramaseși
a III-a (el, ea) deprogramea (să) deprogrameze deprograma deprogramă deprogramase
plural I (noi) deprogramăm (să) deprogramăm deprogramam deprogramarăm deprogramaserăm, deprogramasem*
a II-a (voi) deprogramați (să) deprogramați deprogramați deprogramarăți deprogramaserăți, deprogramaseți*
a III-a (ei, ele) deprogramea (să) deprogrameze deprogramau deprograma deprogramaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)