DEPRECIERE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊ Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

depreciere sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (înv) ~iare, ~ețiare, ~eți~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea reală Si: depreciat¹ (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat¹ (2). 3 Devalorizare.

DEPRECIERE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

DEPRECIERE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. – Pronunțat: -ci-e-.

DEPRECIERE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].

depreciare sf vz depreciere

deprețiare sf vz depreciere

deprețiere sf vz depreciere

depreciere (desp. de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. deprecierii; pl. deprecieri

depreciere (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. deprecierii; pl. deprecieri

depreciere s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. deprecierii; pl. deprecieri

depreciez, -ciază 3, cieze 3 conj., -ciere inf. s.

DEPRECIERE s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare.

DEPRECIERE s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare.

DEPRECIERE s. 1. demonetizare, devalorizare. (~ unor semne băneșii.) 2. degradare. (~ unor mărfuri perisabile.)

depreciere s. v. MINIMALIZARE. SUBAPRECIERE. SUBESTIMARE. SUBEVALUARE.

Depreciere ≠ supraapreciere, supraestimare, supraevaluare