2 intrări

14 definiții

depozitát1 sn [At: MDA ms / E: depozitarisi] (Înv) Înmagazinare.

depozitát2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 402 / Pl: ~áți, ~e / E: depozita] 1 Așezat în depozit Si: depozitarisit1. 2 Depus la loc sigur.

depozitá [At: STAMATI, D. / Pzi: ~téz / E: depozit] 1 vt A pune ceva în depozit (4) Si: a depozi, a depozitarisi. 2 vt A pune ceva la loc sigur. 3 vt A încredința cuiva un lucru spre păstrare. 4 vr A se sedimenta.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) în depozit. Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru soldați. C. PETRESCU, Î. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a încredința (un lucru) spre păstrare. Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul bănciiun sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1.

depozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 depoziteáză

depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. și pl. depoziteáză

DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.

DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].

DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)

A SE DEPOZITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit

A DEPOZITÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strî́nge. (~ marfa în magazie.) 2. (GEOL.) a se depune, a se sedimenta. (Calcarul s-a ~.)

Intrare: depozita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depozita depozitare depozitat depozitând singular plural
depozitea depozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depozitez (să) depozitez depozitam depozitai depozitasem
a II-a (tu) depozitezi (să) depozitezi depozitai depozitași depozitaseși
a III-a (el, ea) depozitea (să) depoziteze depozita depozită depozitase
plural I (noi) depozităm (să) depozităm depozitam depozitarăm depozitaserăm, depozitasem*
a II-a (voi) depozitați (să) depozitați depozitați depozitarăți depozitaserăți, depozitaseți*
a III-a (ei, ele) depozitea (să) depoziteze depozitau depozita depozitaseră
Intrare: depozitat
depozitat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozitat depozitatul depozita depozitata
plural depozitați depozitații depozitate depozitatele
genitiv-dativ singular depozitat depozitatului depozitate depozitatei
plural depozitați depozitaților depozitate depozitatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)