13 definiții pentru depozitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din fr. dépositaire.

depozitár, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 403 / Pl: ~i, ~e / E: fr dépositaire] 1 Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2 (Înv) Negustor care deținea mărfuri în cantități mari. 3 (Fig) Deținător.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. ◊ Fig. Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72.

DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario].

DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire)

DEPOZITÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva pentru păstrare, în baza unui contract. /<fr. dépositaire

depozitar m. căruia se încredințează un depozit.

*depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depozitár s. m., pl. depozitári

depozitár s. m., pl. depozitári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPOZITÁR s. păstrător. (~ al unei vechi culturi.)

DEPOZITAR s. păstrător. (~ al unei vechi culturi.)

Intrare: depozitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depozitar
  • depozitarul
  • depozitaru‑
plural
  • depozitari
  • depozitarii
genitiv-dativ singular
  • depozitar
  • depozitarului
plural
  • depozitari
  • depozitarilor
vocativ singular
  • depozitarule
  • depozitare
plural
  • depozitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depozitar, -ă depozitară

  • 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: păstrător attach_file 2 exemple
    exemple
    • figurat Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13.
      surse: DLRLC
    • figurat Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.
    surse: DEX '09

etimologie: