2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPOSEDARE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda.
DEPOSEDARE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deposedare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 302 / V: (înv) desp~ / Pl: ~dări / E: deposeda] Lipsire a unei persoane de posesiunea unui lucru sau a unui drept Si: deposedat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDARE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda. Ritmul deposedării de pămînt a țărănimii sărace și mijlocașe și de întărire a moșierimii și chiaburimii a luat un curs mai puternic în timpul crizei și după criza economică mondială din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. O dată cu dezvoltarea producției de mărfuri se întărește deposedarea de pămînturi a țăranilor rămași încă liberi. IST. R.P.R. 283.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDARE s.f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. [< deposeda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deposeda vt [At: IORGA, L. II, 206 / V: (înv) desp~ / Pzi: ~dez / E: fr déposséder] A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desposeda v vz deposeda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desposedare sf vz deposedare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept, a lua cuiva stăpînirea pe care o are asupra unui lucru. În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDA vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr. déposséder].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDA vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr. déposséder)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEPOSEDA ~ez tranz. (persoane) A lipsi de ceva; a priva. /<fr. déposséder
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deposedà v. a lua cuiva posesiunea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*deposedéz v. tr. (fr. de-posseder, d. posséder, a poseda). Scot din posesiune, despoĭ: a deposeda pe cineva de drepturĭ, de casă. Maĭ rar și desp-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desposedéz V. deposedez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deposedare s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deposedare s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deposedare s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deposeda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deposedez, 3 deposedează; conj. prez. 1 sg. să deposedez, 3 să deposedeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deposeda (a ~) vb., ind. prez. 3 deposedează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deposeda vb., ind. prez. 1 sg. deposedez, 3 sg. și pl. deposedează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEPOSEDARE s. jefuire, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPOSEDARE s. jefuire, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPOSEDA vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPOSEDA vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEPOSEDARE. Subst. Deposedare, luare, privare, privațiune (livr.), frustrare. Înstrăinare, confiscare, sechestrare, sechestru; poprire. Expropriere, dezmoștenire. Prădare, pradă, prădat, prădăciune (pop.), răpire, răpitură (rar), spoliere (livr.), spoliație (livr.), furt, furat, furătură (rar), furtișag, vămuială (fig.), vămuire (fig.), hoție, hoțomănie, hoțit (rar); jaf, jefuire, jefuit, jecuire, tîlhărie. Jecmăneală, dijmă, dijmuire, dijmuit, dijmuială (rar), despuiere, stoarcere (fig.), extorcare, extorsiune (rar), secătuire; exploatare. Sustragere, delapidare, deturnare, fraudă, fraudare, defraudare. Expropriator; exploatator; jefuitor, jacaș (reg.), jăpcan (rar), spoliator (livr.). Răpitor, prădător (rar), hoț, furător, fur (înv.), tîlhar, tîlhăroi (augm.). Delapidator, defraudator. Expropriat, dezmoștenit, exploatat. Adj. Frustrator, privativ (livr.), păgubitor, prădalnic, răpitor, furător (rar), jefuitor, exploatator. Hoțesc, tîlhăresc. Expropriat, dezmoștenit, despuiat, jefuit, prădat, păgubit, defraudat, înstrăinat; exploatat. Vb. A deposeda, a lua (cuiva ceva), a lipsi (pe cineva de ceva), a priva (livr.), a spolia (livr.), a frustra; a înstrăina, a frauda, a delapida, a sustrage, a deturna. A dezmoșteni, a expropria. A confisca, a sechestra, a pune sechestru, a popri. A prăda, a răpi, a fura, a vămui (fig.), a jefui, a jecmăni, a sărăci, a despuia, a extorca, a dijmui (peior.), a stoarce (fig.), a dezbrăca (fig.), a lăsa gol (pușcă), a lua și cămașa (de pe cineva), a lăsa pe cineva brebenel; a stoarce pe cineva de bani, a lăsa pe cineva lefter; a ruina (fig.), a aduce (a duce, a lăsa) pe cineva la sapă de lemn, a lăsa (pe cineva) sărac lipit pămîntului; a lua cu japca, a-i lua cuiva (și) bucățica de la gură, a scoate pe cineva în capăt, a-i lua (a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră, a lăsa pe cineva scîndură (ca scîndura), a-i lua cuiva pielea (șapte, nouă piei), a suge pe cineva pînă la măduvă, a lăsa muritor de foame, a lăsa pe cineva pe drumuri (în brațele mizeriei). A ajunge sărac, a rămîne fără nimic, a ajunge la lulele, a rămîne numai cu pielea, a rămîne cu ața mămăligii, a rămîne de dîrvală, a rămîne pe drumuri, a nu avea unde să-și pună capul, a ajunge la sapă de lemn. V. asuprire, hoție, sărăcie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
deposedare, deposedărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ritmul deposedării de pămînt a țărănimii sărace și mijlocașe și de întărire a moșierimii și chiaburimii a luat un curs mai puternic în timpul crizei și după criza economică mondială din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. DLRLC
- O dată cu dezvoltarea producției de mărfuri se întărește deposedarea de pămînturi a țăranilor rămași încă liberi. IST. R.P.R. 283. DLRLC
-
etimologie:
- deposeda DEX '09 DEX '98 DN
deposeda, deposedezverb
- 1. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: priva
- În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229. DLRLC
-
etimologie:
- déposséder DEX '09 DEX '98 DN