3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPORTAT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.

DEPORTAT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.

deportat2, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 4 / Pl: ~ați, ~e / E: deporta] 1-2 (Persoană) care se află în deportare.

deportat1 sn [At: MDA ms / E: deporta] Deportare.

DEPORTAT, -Ă, deportați, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care se află în deportare.

DEPORTAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [< deporta].

DEPORTAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)

DEPORTAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată; exilat; surghiunit. /v. a deporta

*deportát, -ă adj. Condamnat la deportațiune.

DEPORTA, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

deporta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr déporter, lat deportare] A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă.

DEPORTA, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

DEPORTA, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.

DEPORTA vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].

DEPORTA vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare)

A DEPORTA ~ez tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare

*deportéz v. tr. (lat. de-portare. V. port, purtare). Condamn la deportațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deportat adj. m., s. m., pl. deportați; adj. f., s. f. deporta, pl. deportate

deportat adj. m., s. m., pl. deportați; adj. f., s. f. deportată, pl. deportate

deportat adj. m., s. m., pl. deportați; f. sg. deportată, pl. deportate

deporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deportez, 3 deportea; conj. prez. 1 sg. să deportez, 3 să deporteze

deporta (a ~) vb., ind. prez. 3 deportea

deporta vb., ind. prez. 1 sg. deportez, 3 sg. și pl. deportea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPORTAT s. (JUR., POL.) surghiunit.

DEPORTA vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)

DEPORTA vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)

Intrare: deportat (adj.)
deportat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deportat
  • deportatul
  • deportatu‑
  • deporta
  • deportata
plural
  • deportați
  • deportații
  • deportate
  • deportatele
genitiv-dativ singular
  • deportat
  • deportatului
  • deportate
  • deportatei
plural
  • deportați
  • deportaților
  • deportate
  • deportatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deportat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deportat
  • deportatul
  • deportatu‑
plural
  • deportați
  • deportații
genitiv-dativ singular
  • deportat
  • deportatului
plural
  • deportați
  • deportaților
vocativ singular
  • deportatule
  • deportate
plural
  • deportaților
Intrare: deporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deporta
  • deportare
  • deportat
  • deportatu‑
  • deportând
  • deportându‑
singular plural
  • deportea
  • deportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deportez
(să)
  • deportez
  • deportam
  • deportai
  • deportasem
a II-a (tu)
  • deportezi
(să)
  • deportezi
  • deportai
  • deportași
  • deportaseși
a III-a (el, ea)
  • deportea
(să)
  • deporteze
  • deporta
  • deportă
  • deportase
plural I (noi)
  • deportăm
(să)
  • deportăm
  • deportam
  • deportarăm
  • deportaserăm
  • deportasem
a II-a (voi)
  • deportați
(să)
  • deportați
  • deportați
  • deportarăți
  • deportaserăți
  • deportaseți
a III-a (ei, ele)
  • deportea
(să)
  • deporteze
  • deportau
  • deporta
  • deportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deportat, deportațisubstantiv masculin
deporta, deportatesubstantiv feminin
deportat, deportaadjectiv

etimologie:

deporta, deportezverb

  • 1. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.