2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPOLITIZÁRE, depolitizări, s. f. Acțiunea de a depolitiza și rezultatul ei. – V. depolitiza.

DEPOLITIZÁRE, depolitizări, s. f. Acțiunea de a depolitiza și rezultatul ei. – V. depolitiza.

depolitizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: depolitiza] Determinare a pierderii caracterului politic Si: depolitizat1.

DEPOLITIZÁRE s.f. Acțiunea de a depolitiza. ♦ Concepție în sociologia contemporană, potrivit căreia, în stadiul actual de dezvoltare a societății capitaliste, sub influența revoluției științifice și tehnice, instituțiile și organizațiile sociale și-ar pierde caracterul de clasă, conținutul politic. [< depolitiza].

DEPOLITIZÁ, depolitizez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă caracterul politic. – Din fr. dépolitiser.

DEPOLITIZÁ, depolitizez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă caracterul politic. – Din fr. dépolitiser.

depolitiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr dépolitiser] A face să-și piardă caracterul politic.

DEPOLITIZÁ vb. I. tr. A face să-și piardă caracterul politic. [< fr. dépolitiser].

DEPOLITIZÁ vb. tr. a face să-și piardă caracterul politic. (< fr. dépolitiser)

A DEPOLITIZÁ ~éz tranz. A face să se depolitizeze. /de + a politiza

A SE DEPOLITIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracterul politic. /de + a politiza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depolitizáre s. f., pl. depolitizări

*depolitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depolitizeáză

depolitizá vb., ind. prez. 1 sg. depolitizéz, 3 sg. și pl. depolitizeáză

Intrare: depolitizare
depolitizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depolitizare
  • depolitizarea
plural
  • depolitizări
  • depolitizările
genitiv-dativ singular
  • depolitizări
  • depolitizării
plural
  • depolitizări
  • depolitizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depolitiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depolitiza
  • depolitizare
  • depolitizat
  • depolitizatu‑
  • depolitizând
  • depolitizându‑
singular plural
  • depolitizea
  • depolitizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depolitizez
(să)
  • depolitizez
  • depolitizam
  • depolitizai
  • depolitizasem
a II-a (tu)
  • depolitizezi
(să)
  • depolitizezi
  • depolitizai
  • depolitizași
  • depolitizaseși
a III-a (el, ea)
  • depolitizea
(să)
  • depolitizeze
  • depolitiza
  • depolitiză
  • depolitizase
plural I (noi)
  • depolitizăm
(să)
  • depolitizăm
  • depolitizam
  • depolitizarăm
  • depolitizaserăm
  • depolitizasem
a II-a (voi)
  • depolitizați
(să)
  • depolitizați
  • depolitizați
  • depolitizarăți
  • depolitizaserăți
  • depolitizaseți
a III-a (ei, ele)
  • depolitizea
(să)
  • depolitizeze
  • depolitizau
  • depolitiza
  • depolitizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depolitizare

  • 1. Acțiunea de a depolitiza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Concepție în sociologia contemporană, potrivit căreia, în stadiul actual de dezvoltare a societății capitaliste, sub influența revoluției științifice și tehnice, instituțiile și organizațiile sociale și-ar pierde caracterul de clasă, conținutul politic.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi depolitiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depolitiza

  • 1. A face să-și piardă caracterul politic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: