2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.

depolariza vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr dépolariser] 1 A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2 A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. (Fiz.) 1. A împiedica sau a face să dispară (prin procedee chimice sau mecanice) polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină, transformîndu-l în lumină naturală.

DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser].

DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micșora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiații electromagnetice). 2. a împiedica inducția și polarizația electrică a unui corp. ◊ a frâna sau a micșora polarizarea electrozilor. (< fr. dépolariser)

A DEPOLARIZÁ ~éz tranz. A face să se depolarizeze. /<fr. dépolariser

A SE DEPOLARIZÁ se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. dépolariser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depolarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depolarizeáză

depolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. și pl. depolarizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: depolarizat
depolarizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depolarizat
  • depolarizatul
  • depolarizatu‑
  • depolariza
  • depolarizata
plural
  • depolarizați
  • depolarizații
  • depolarizate
  • depolarizatele
genitiv-dativ singular
  • depolarizat
  • depolarizatului
  • depolarizate
  • depolarizatei
plural
  • depolarizați
  • depolarizaților
  • depolarizate
  • depolarizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: depolariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depolariza
  • depolarizare
  • depolarizat
  • depolarizatu‑
  • depolarizând
  • depolarizându‑
singular plural
  • depolarizea
  • depolarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depolarizez
(să)
  • depolarizez
  • depolarizam
  • depolarizai
  • depolarizasem
a II-a (tu)
  • depolarizezi
(să)
  • depolarizezi
  • depolarizai
  • depolarizași
  • depolarizaseși
a III-a (el, ea)
  • depolarizea
(să)
  • depolarizeze
  • depolariza
  • depolariză
  • depolarizase
plural I (noi)
  • depolarizăm
(să)
  • depolarizăm
  • depolarizam
  • depolarizarăm
  • depolarizaserăm
  • depolarizasem
a II-a (voi)
  • depolarizați
(să)
  • depolarizați
  • depolarizați
  • depolarizarăți
  • depolarizaserăți
  • depolarizaseți
a III-a (ei, ele)
  • depolarizea
(să)
  • depolarizeze
  • depolarizau
  • depolariza
  • depolarizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depolariza

  • 1. A împiedica inducția și polarizația electrică a unui corp.
    surse: MDN '00 antonime: polariza
    • 1.1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: