2 intrări

19 definiții

depolarizáre sf [At: LTR2 / Pl: ~zắri / E: depolariza] 1 Operație de împiedicare a polarizării chimice a electrozilor. 2 Pierdere a stării de polarizare a unui fascicul de lumină.

DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s. f. Acțiunea de a depolariza și rezultatul ei. – V. depolariza.

DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s. f. Acțiunea de a depolariza și rezultatul ei. – V. depolariza.

DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s. f. (Fiz.) Acțiunea de a depolariza și rezultatul ei.

depolarizáre s. f., g.-d. art. depolarizắrii; pl. depolarizắri

depolarizáre s. f. → polarizare

DEPOLARIZÁRE s. (CHIM.) depolarizație.

DEPOLARIZÁRE s.f. Acțiunea de a depolariza ți rezultatul ei; depolarizație. [< depolariza].

depolarizá vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr dépolariser] 1 A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2 A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. (Fiz.) 1. A împiedica sau a face să dispară (prin procedee chimice sau mecanice) polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină, transformîndu-l în lumină naturală.

depolarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depolarizeáză

depolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. și pl. depolarizeáză

A depolariza ≠ a polariza

DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser].

DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micșora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiații electromagnetice). 2. a împiedica inducția și polarizația electrică a unui corp. ◊ a frâna sau a micșora polarizarea electrozilor. (< fr. dépolariser)

A SE DEPOLARIZÁ se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. dépolariser

A DEPOLARIZÁ ~éz tranz. A face să se depolarizeze. /<fr. dépolariser

Intrare: depolariza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depolariza depolarizare depolarizat depolarizând singular plural
depolarizea depolarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depolarizez (să) depolarizez depolarizam depolarizai depolarizasem
a II-a (tu) depolarizezi (să) depolarizezi depolarizai depolarizași depolarizaseși
a III-a (el, ea) depolarizea (să) depolarizeze depolariza depolariză depolarizase
plural I (noi) depolarizăm (să) depolarizăm depolarizam depolarizarăm depolarizaserăm, depolarizasem*
a II-a (voi) depolarizați (să) depolarizați depolarizați depolarizarăți depolarizaserăți, depolarizaseți*
a III-a (ei, ele) depolarizea (să) depolarizeze depolarizau depolariza depolarizaseră
Intrare: depolarizare
depolarizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depolarizare depolarizarea
plural depolarizări depolarizările
genitiv-dativ singular depolarizări depolarizării
plural depolarizări depolarizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)