2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLIN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin.De4 + plin.

DEPLIN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin.De4 + plin.

deplin, ~ă [At: VARLAAM, C. 242 / V: dă~, ~ă, di~, ~ă a / Pl: ~i, ~e / E: de4 + plin] 1 av De tot. 2 av În întregime. 3 av (Pop) Așa cum trebuie (și cum se cuvine). 4 a Întreg. 5 a Desăvârșit. 6 av (Înv; îs) ~ împuternicit Plenipotențiar. 7 av (Înv; îe) Să fie (cuvântul, voia) deplin(ă) Să se împlinească. 8-9 a, av (Înv; d. durată de timp) Încheiat. 10 av (Înv) Tocmai.

DEPLIN1 adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, în mod desăvîrșit, complet. Ziua se întunecase deplin și asfințise luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 24. Voi ce purtați cupa la gură, Ah! deșertați cupa deplin! ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Determinînd un adjectiv) Cînd am fost deplin vindecat... am ieșit în lume și mi-am căutat regimentul. SADOVEANU, P. M. 125. Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat. COȘBUC, P. I 148. ◊ (Precedat de prep. «pe») Era într-un tîrgușor de munte și se simțea pe deplin restabilit. GALACTION, O. I 606. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. O frunte... corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută. EMINESCU, N. 35. ♦ (Popular) Așa cum trebuie, cum se cere. Face slujba deplin. HODOȘ, P. P. 164.

DEPLIN2, -Ă, deplini, -e, adj. Întreg, complet, desăvîrșit, perfect, neștirbit. Nu era stăpîn deplin pe piciorul stîng. DUMITRIU, N. 59. Nimic n-ar putea măsura mai bine dimensiunile misterioase ale lumii ca ascultarea atentă, în liniștea deplină a nopții, a marelui dialog dintre ape și pietre. BOGZA, C. O. 136. Luptătorii cauzelor drepte vor biruința deplină. CAMIL PETRESCU, T. III 324. Ea e stăpînă deplină pe veniturile ei. REBREANU, R. I 190. ♦ Ajuns la maturitate. Primăvara toate sînt proaspete, dar nu depline. DELAVRANCEA, A. 5.

DEPLIN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere ~ă. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total. /de + plin

DEPLIN2 adv. În întregime; cu desăvârșire; de tot; complet. Pe ~ vindecat. /de + plin

deplin a. complet, întreg. [Lit. plin de tot]. ║ adv. cu totul, absolut: pe deplin mulțumit.

deplín, -ă adj. (de și plin). Complet, perfect, întreg: învățat deplin, fericire deplină, victorie deplină. Adv. În mod deplin: îs deplin (saŭ pe deplin) convins, fericit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+deplin3 (pe ~) (desp. de-plin) loc. adv.

+deplin2 (desp. de-plin) adv.

deplin1 (desp. de-plin) adj. m., pl. deplini; f. depli, pl. depline

deplin (de-plin) adj. m., pl. deplini; f. deplină, pl. depline

deplin adj. m. (sil. -plin), pl. deplini; f. sg. deplină, pl. depline

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPLIN adj. 1. v. împlinit. 2. v. total. 3. v. absolut. 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.) 5. v. nemărginit.

DEPLIN adj. 1. împlinit, încheiat, întreg. (Zece ani ~.) 2. complet, integral, întreg, tot, total. (Suma ~ de plată.) 3. absolut, adînc, complet, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște ~; întuneric ~.) 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II.

Intrare: deplin (adj.)
deplin1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-plin info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplin
  • deplinul
  • deplinu‑
  • depli
  • deplina
plural
  • deplini
  • deplinii
  • depline
  • deplinele
genitiv-dativ singular
  • deplin
  • deplinului
  • depline
  • deplinei
plural
  • deplini
  • deplinilor
  • depline
  • deplinelor
vocativ singular
plural
diplin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deplin (adv.)
deplin2 (adv.) adverb
  • silabație: de-plin info
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • deplin
  • depli
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deplin, depliadjectiv

    • format_quote Nu era stăpîn deplin pe piciorul stîng. DUMITRIU, N. 59. DLRLC
    • format_quote Nimic n-ar putea măsura mai bine dimensiunile misterioase ale lumii ca ascultarea atentă, în liniștea deplină a nopții, a marelui dialog dintre ape și pietre. BOGZA, C. O. 136. DLRLC
    • format_quote Luptătorii cauzelor drepte vor biruința deplină. CAMIL PETRESCU, T. III 324. DLRLC
    • format_quote Ea e stăpînă deplină pe veniturile ei. REBREANU, R. I 190. DLRLC
    • 1.1. Ajuns la maturitate. DLRLC
      • format_quote Primăvara toate sînt proaspete, dar nu depline. DELAVRANCEA, A. 5. DLRLC
etimologie:
  • De + plin DEX '09 DEX '98

deplinadverb

  • 1. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: complet
    • format_quote Ziua se întunecase deplin și asfințise luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 24. DLRLC
    • format_quote Voi ce purtați cupa la gură, Ah! deșertați cupa deplin! ALECSANDRI, P. III 84. DLRLC
    • format_quote Cînd am fost deplin vindecat... am ieșit în lume și mi-am căutat regimentul. SADOVEANU, P. M. 125. DLRLC
    • format_quote Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat. COȘBUC, P. I 148. DLRLC
    • format_quote Era într-un tîrgușor de munte și se simțea pe deplin restabilit. GALACTION, O. I 606. DLRLC
    • format_quote Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
    • format_quote O frunte... corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • 1.1. popular Așa cum trebuie, cum se cuvine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Face slujba deplin. HODOȘ, P. P. 164. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • De + plin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.